Analistii sunt de parere, ca problemele viitoare ale tarii vor fi de ordin politic. Liantul care ii tine pe chinezi laolata nu mai este unul ideologic, din pacate pentru administratie, ci unul strict economic. George Friedman este de parere ca:"daca s-ar confrunta cu o cadere economica, ce ar opri circulatia monetara, nu numai sistemul bancar s-ar da peste cap, dar intreaga structura a societatii chineze s-ar clatina din temelii." Prin urmare, daca Mao a gasit resursele energiei sale politice, acuzand strainii de colapsul in care ajunsese China si a trecut rapid la inchiderea granitelor, astazi, o asemenea decizie ar fi catastrofala. Coasta Chineza se comporta ca un paradis capitalist, iar populatia din interiorul tarii tinde catre acest tip de propasire, fara a se mai lasa sedusa de doctrine egalitariste. Problema Chinei este insusi comunismul ca suport ideologic. Daca si China s-ar confrunta cu terbila criza economica, atunci guvernul ar trebui sa inlocuiasca filosofia comunista cu o alta, mult mai moderna si acceptabila. Astazi, China urmeaza sfatul lui Huntington si a adus un "tun" terbil sa apere economia tarii. Putere nucleara, aflata astazi pe al doilea loc in lume, ca economie in dinamica, dupa S.U.A, China tradeaza deja, inceputul neincrederii fata de interesele straine, pe teritoriul ei. In urmatorii 10 ani, Friedman crede ca s-ar putea acutiza conflictele latente cu japonezii si americanii.
Desi, in secolul XX, intre Beijing si Moscova au fost tensiuni, acestea par ca s-au domolit dupa parteneriatul strategic economic intre cele doua tari si uniformizarea rublei cu yuanul. Geo-strategii prevad trei cai posibile pentru China in urmatorii ani.
1. Sa continue cresterea economica si a nivelului de trai, reusind o globalizare a resurselor pe intreg teritoriul tarii.
2.Recentralizarea, adica o intarire a nucleului central care sa poata gestiona resursele economice. Probabil, pentru aceasta va fi nevoie de o noua doctrina politica nationalista si xenofoba.
3. Sub stresul unei prabusiri economice, tara sa se fragmenteze ca inainte de al Doilea Razboi Mondial, in timp ce guvernul central si-ar pierde treptat din autoritate.
