joi, 20 ianuarie 2011

China (partea I)

Un sfert din populatia lumii traieste, astazi, in China. In ultimii 30 de ani, economia sa a cunoscut o crestere fara precedent, dar asta nu inseamna ca poate fi nelimitata, tinandu-se cont ca subsolul chinez nu are atatea resurse proprii cat sa sutina o asemenea dinamica exploziva. Specialistii se asteapta la o stagnare a "modelului chinez". Friedman este de parere ca o incetinirea a ritmului cresterii economice poate provoca probleme sociale consistente. Geografia Chinei nu este foarte ofertanta pentru un mare imperiu expansionist, in primul rand pentru ca vorbim de o insula, care nu este inconjurata de ape, ci de teritorii si terenuri pustii si ostile din punct de vedere climatic, care o izoleaza de restul lumii. Ca o dovada ca aceasta uluitoare tara n-a avut tendinte expansioniste in istorie, sta Marele Zid, construit special sa-i apere pe chinezi de invaziile din exterior. In nordul Chinei se afla Siberia si stepa mongola, la sud-vest sunt muntii Himalaya, la sud este o alternanta de munti si jungle care strabat Laosul, Vietnamul si Myanmarul, la est sunt oceanele. Se poate calatori masiv, doar prin vest, la granita cu Kazahstanul. Cea mai numeroasa populatie locuieste in est, de-alungul celor 1600 de km. de coasta, restul tarii find aproape nepopulat. In sec. al XII-lea China a fost ocupata de catre mongoli. Uneori, in istorie, si-a inchis portile comertului international preferand izolationismul, schimbului cultural. Pe la mijlocul sec.al XIX-lea, europenii se apropie timid de China izolationista, descoperind o tara unita conceptual, dar saraca. Europa a fortat relatiile economice atragand China in comert, si redinamizand rutele terestre, cum ar fi Drumul Matasii. Urmarile relatiilor cu europenii au marcat hotarator evolutia Chinei. In primul rand s-a constatat o crestere a bunastarii regiunilor de coasta, implicate in comert, dar care a accentuat dezechilibrul intre regiunile bogate si cele extrem de sarace din interiorul tarii. Discrepanta a slabit controlul guvernului central asupra regiunilor de coasta, ducand la cresterea instabilitatii si a haosului