Pentru a intelege ce ne asteapta, trebuie sa ne cunoastem foarte bine mostenirea secolelor trecute. Asezate la rasucrucea marilor culturi occidentale si orientale, Principatele Romane au fost prinse secole de-a randul, in menghina unor puteri mult mai mari. Transilvania s-a aflat sub dominatie austro-ungara, Moldova s-a vazut splitata intre Polonezi, Rusi si Turci, ca si Tara Romaneasca. Razboiul de Independenta impotriva Imperiului Otoman a asezat Muntenia si Moldova sub aripa tarista. Dupa Primul Razboi Mondial, se alipeste si Transilvania Principatelor, formand Romania Mare, insa pierdem Basarabia, care este anexata viitorului Imperiu Sovietic. In aceasta ordine de idei, Romania inca se afla prinsa intr-un cleste revansard ruso-maghiar. Intrata in U.E si NATO, tara noastra are sansa de a-si intari pentru prima oara in istoria sa granitele vecini harpareti si dominanti: Rusia si Ucraina. Faptul ca si Ungaria, nostalgica dupa Transilvania a intrat in aceeasi familie europeana, garanteaza, cel putin formal, faptul ca emotiile teritoriale sunt de domeniul trecutului. Estul europei, dupa prabusirea comunismului a cunoscut evolutii diferite, astfel provinciile fostelor imperii: Ungaria, Cehia, Polonia se armonizeaza mai usor cu valorile occidentale, in schimb tarile aflate in ultimii 100 de ani sub influenta Rusa, raman inca prizonierele unui sistem de gandire oligarhic si retrograd. Stalin a intuit ca occidentul este o expresie a gandirii latine si atunci a dat ordin serviciilor secrete sa transforme Biserica Ortoxa Rusa in "Vaticanul Rasaritului". Nu de putine ori, interesele pravo-slavnice s-au insinuat in Europa prin unele biserici ruseseti schismatice. Ar fi o naivitate sa credem, ca dupa 1989, interesele Rusiei nu au fost prezervate pe teritoriul Romaniei. Insasi rasturnarea de regim din 1989 a fost coordonata si de la Moscova, interesul principal al KGB-ului de atunci fiind sa-si stearga toate urmele din arhivele securitatii romanesti, mai ales cele apartinand Diviziei anti-KGB, infiintate dupa invadarea Cehosolvaciei in 1968, pentru ca, mai apoi, intr-o noua configurare geo-politica sa-si poata continua servicul intru gloria "Mamei Rusia".
Peste aceasta structura oculta s-a suprapus, mai ales dupa Razboiul din Iugoslavia si dupa atentatele din 9.11.2001 intersul S.U.A de a avea un partener strategic la granita Europei cu Rusia si la granita occidentului cu Orientul Apropiat.Astfel, Romania se vede nevoita astazi sa danseze foarte greul balet pe poante cu doi parteneri supraponderali cu interese divergente: Rusia si Statele Unite. Din punct de vedere economic, Romania inca nu si-a clarificat oportunitatile de productie si nu si-a gasit locul in marea orchestra europeana. Nemaiavand industrie si agricultura, functionale, Romania s-a trezit dependenta de importurile din tarile membre, scutite de taxe. Este aproape bizar, ca fostul granar al Europei din perioada interbelica, sa ajunga astazi sa importe cereale. Anual, din cauza lipsei produselor romanesti, mare parte din veniturile populatiei ajung in banci si conturi straine. Singura posibilitate de a echilibra situatia, ar fi exporturile, insa din cauza unei clase politice fundamental corupte si vandute unor interese straine, de peste 20 de ani, Romania n-a mai fost capabila sa-si gaseasca loc in liga comertului exterior. Sansa Romaniei sa-si construiasca si intareasca o identitate continentala ar fi elevarea clasei politice, eliminarea coruptiei structurale si concentrarea pe tipuri de productie necesare la nivel mondial. Daca industria de aparare se afla in portofoliul american, resursele de gaze haturale si hidrocarburi se afla in mainile rusilor, industria grea pe mana nemtilor, agricultura este coordonata in U.E de Franta si Spania, industria usoara este atuul Italiei, ce ar putea Romania sa ofere partenerilor sai, pentru a deveni un partener respectabil si cu drepturi egale? La aceasta intrebare vor trebui sa gaseasca raspuns, generatiile urmatoare de politicieni.
