Planul diabolic al sovieticilor pentru ocuparea Europei de Est si intoxicarea Occidentului

EMINENTA CENUSIE

In iunie 1947, NKVD-ul distribuia, in regim strict secret, setul de directive destinat sovietizarii tarilor proaspat intrate in sfera de influenta a Moscovei si dezinformarii strategice a Occidentului, actiune care continua si azi cu succes

 Beria a  fost unul dintre cei mai cumpliti (si eficienti) calai comunisti. Numele sau este indisolubil legat de “victoria sovietelor”. Lucrand in sistemul represiv sovietic inca din 1921, a fost numit de Stalin sef al NKVD-ului in 1938 unde a functionat pana in 1953. Este direct responsabil de uciderea a milioane de oameni. Sub directivele lui s-au organizat serviciile represive in toate tarile din Estul Europei, cazute ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov in aria de influenta sovietica. Milioane de polonezi si romani dar si alte popoare au fost luati ca ostateci in granitele sovietice si deveneau o problema. Stalin a dat ordin NKVD-ului, trecut acum in mana lui Beria, sa rezolve problema. “Problema” s-a rezolvat partial prin marele macel din 1938-39 dupa care au continuat arestarile, executiile si deportarea populatiei din Basarabia si Bucovina si din Tarile Baltice. Barbaria a avut caracter masiv, fiind exterminate aproape in totalitate elita popoarelor, conducatorii spirituali, cei care ar mai fi putut trezi constiinta nationala.

Dupa 1940, intr-un singur an, peste 200.000 romani basarabeni si bucovineni au fost deportati pe intinsul Rusiei, pana la Vladivostok, pierzandu-li-se urma. S-a elaborat un "Plan de munca" in anuarie 1941, care a sistematizat si organizat la modul cel mai monstruos sistemul de deportare. Metoda de elaborare a listelor nominale era diabolica: "Este necesar sa deportam fiecare membru al familiei, ca pe un principal deportat, impreuna fara sa-i informam de separarea care urmeaza. Toata familia in aceiasi masina, pana la vagoane. Abia acolo il separam pe capul familiei, apoi pe ceilalti, sub pretextul inspectiei sanitare." Dupa Stalingrad, in 1943 au fost deportati Karacii din Caucaz, iar in Decembrie 1943 a venit randul Kalmucilor. In Februarie 1944 toti Ingusii au fost exterminati iar in Aprilie acelasi an a venit randul Balkarilor ca sa fie deportati. Au urmat executiile din Armenia urmate de masive deportari (1938), precum si deportarea Tatarilor din Crimea in Asia Centrala si Siberia (1944).

 DIRECTIVELE NKVD

1. Este interzisa primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor contactati de noi ca informatori. Intalnirea cu acesti oameni este organizata de serviciul special desemnat in acest scop, iar intalnirile pot avea loc doar in locuri publice. Informatiile sunt preluate de catre ambasada prin organele serviciilor speciale, in speta cu predarea lor ofiterului nostru cu cel mai mare grad in ambasada.

2. Se va umari ca intre soldatii nostri si populatia civila sa nu se produca legaturi de nici un fel. Este inadmisibil ca ofiterii nostri sa viziteze autohtoni la locuintele lor; este, de asemenea, inadmisibil ca simplii soldati sa stabileasca relatii cu femei din randul bastinasilor. Nu se admite stabilirea de relatii intre soldatii nostri si populatia civila, respectiv soldatii autohtoni.

3. Se va accelera lichidarea cetatenilor care intretin legaturi neinitiate de catre noi cu Partidul Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadistii, cu Organizatia Tineretului Comunist Polonez, cu Armata de Acasa si alte asociatii. In acest scop trebuie folosite elementele opozitiei militare.

4. La actiunile militare vor lua parte acei soldati care au stat pe teritoriul tarii noastre (se are in vedere Uniunea Sovietica n.n.) inainte de a intra in Armata Kosciuzsko (Armata poloneza ce lupta de partea Armatei Rosii pe teritoriul U.R.S.S. n.n.). Se va ajunge la distrugerea ei totala.

5. Trebuie realizata in mod accelerat unificarea tuturor partidelor intr-un singur partid, avand grija ca toate rolurile-cheie sa revina acelor oameni care apartin serviciilor noastre secrete.

6. Unificarea organizatiilor de tineret trebuie facuta rapid. De la conducatori de organizatii locale in sus, in pozitii de conducere se vor repartiza oameni desemnati de serviciile noastre speciale.

7. Se organizeaza si se urmareste ca functionarii alesi ca deputati la congrese sa nu-si poata pastra mandatul pe intreaga perioada ce le sta in fata. Deputatii nu pot convoca in nici un caz sedinte intre intreprinderi. Daca nu exista alta solutie si o asemenea sedinta trebuie convocata, se vor indeparta acei oameni care au activitate in legatura cu proiectarea conceptiilor si avansarea revendicarilor. Initiativele particulare trebuie eliminate cu desavarsire. Pentru fiecare congres se vor pregati oameni noi si doar cei vizati de serviciile noastre secrete.

8. Se va acorda o atentie deosebita persoanelor cu capacitati organizatorice si cu sanse sigure de popularitate. Acesti oameni trebuie cooptati, iar in cazul in care se opun, se va bloca accesul lor la posturi ierarhic superioare.

9. Se va urmari ca functionarii de stat (exclusiv organele de securitate si din industria minelor) sa aiba retributii mici. Aceasta se refera indeosebi la sfera sanatatii, justitiei, culturii, respectiv la cei care detin functii de conducere (documentul gasit in Cehoslovacia adauga: mai putin cadrele de conducere alese pe baza lealitatii fata de regimul socialist).

10. In toate organele de guvernamant, respectiv in majoritatea uzinelor, trebuie sa avem oameni care conlucreaza cu serviciile noastre speciale, fara stirea organelor administrative locale.

11. Se va urmari cu strictete ca presa autohtona sa nu transmita date privind calitatatea si sortimentul marfurilor ce ni se transporta. Nu este voie ca aceasta activitate sa se numeasca comert. Trebuie neaparat mentionat faptul ca e vorba de schimburi de marfuri.

12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor publice in sensul ca acestea sa nu acorde acte doveditoare a proprietatii asupra pamantului; actele vor arata doar calitatea de lot dat in folosinta, dar niciodata pe aceea de proprietate a detinatorului.

13. Politica fata de mica gospodarie taraneasca urmeaza acest curs pentru a face gospodaria particulara nerentabila. Dupa aceea, trebuie inceputa colectivizarea. In cazul in care ar interveni o rezistenta mai mare din partea taranilor, trebuie redusa impartirea mijloacelor de productie repartizate lor, concomitent cu cresterea obligatiilor de predare a cotelor. Daca nici asa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea cu alimente a tarii, astfel ca necesarul sa trebuiasca acoperit prin import.

14. Trebuie facut totul ca hotararile si ordinele - fie acelea cu caracter juridic, economic sau organizatoric - sa fie nepunctuale.

15. Trebuie facut totul ca anumite cazuri sa fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii si institutii, insa nici una dintre ele sa nu aiba drept de decizie inainte de a se consulta cu celelalte (fac exceptie cazurile ce vizeaza industria minelor). 16. Sindicatele din uzina nu pot exercita nici o influenta asupra activitatii din uzina. Ele pot lucra doar la punerea in practici a hotararilor si atat.

17. Sindicatele nu au dreptul de a se impotrivi conducerii in nici o problema. Sindicatele trebuie sa fie ocupate cu alte probleme minore, ca de exemplu: organizarea odihnei in concedii, discutarea cererilor de pensii si imprumuturi, programe culturale si distractive, organizarea de excursii, repartizarea marfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere si decizii ale conducerii politice.

18. Trebuie organizat ca numai acei conducatori sa fie avansati, care executa impecabil problemele cu care au fost insarcinati si care nu le analizeaza depasind cadrul activitatii lor.

19. In legatura cu activitatea bastinasilor care sunt purtatori ai unor functii de partid, de stat sau administrative, trebuie create asemenea conditii ca acestia sa fie compromisi in fata angajatilor, astfel incat sa devina imposibila intoarcerea lor in anturajul initial.

20. Cadrelor militare autohtone li se pot incredinta pozitii de raspundere in locuri unde deja sunt plasati oamenii serviciului special.

21. In cazul fiecarei actiuni armate si cu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi controlata permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de arma.

22. Trebuie tinut sub observatie fiecare institut de cercetare si laborator, consemnandu-se orice cercetare valoroasa.

23. Trebuie acordata o mare atentie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltata si sprijinita activitatea lor, dar fiecare inventie trebuie inregistrata cu consecventa la centru. Este permisa doar realizarea acelor investitii care au aplicabilitate in industria minelor sau cele care au indicatiile noastre speciale. Nu este permisa realizarea acelor inventii care ar asigura cresterea productiei de produse finite si, in paralel cu aceasta, scaderea productiei si a extragerii de materii prime, sau ar impiedica indeplinirea deciziilor. Daca o inventie a devenit cunoscuta, trebuie organizata vanzarea acesteia in strainatate pe valuta vest, pe motiv ca e prea costisitoare in tara. Documentele cuprinzand datele cu privire la valoarea si descrierea inventiei nu se publica. Toate datele si documentele privitoare la valoarea si descrierea amanuntita a inventiei vor intra in posesia noastra.

24. Punctualitatea transporturilor de orice gen trebuie perturbata (mai putin cele cuprinse in indrumarile din N.K.-552-46).

25. In uzine trebuie initiate diferite sedinte si conferinte profesionale, trebuie notate propunerile, observatiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.

26. Trebuie popularizate discutiile cu muncitorii care se ocupa de probleme actuale legate de productie, respectiv cele care critica trecutul si problemele locale. Nu se vor inlatura cauzele fenomenelor in discutie.

27. Luarile de pozitie ale conducerilor bastinase pot avea coloratura nationala sau istorica, dar acestea nu pot duce la unitatea nationala.

28. Trebuie acordata o mare atentie ca nu cumva in orase sa existe retele de apa nelegate la reteaua principala in cartierele in curs de reconstructie sau nou construite. Canalizarile vechi neracordate si fantanile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.

29. Reconstructia obiectivelor industriale si constructia celor noi se va face avand in vedere ca materialele reziduale sa fie dirijate in depozitele de apa ce ar putea folosi drept rezerve de apa potabila.

30. In orasele reconstruite sau nou construite nu se mai admit in locuinte spatii excedentare, care ar putea folosi la adapostirea pe o perioada mai lunga a animalelor sau depozitarea rezervelor de alimente.

31. Intreprinderile proprietate personala, micii meseriasi si micii industriasi sa primeasca doar astfel de materii prime si utilaje inferioare care sa impiedice productia de calitate. Pretul acestor marfuri sa fie mai mare decat pretul produselor similare ale intreprinderilor de stat.

32. Trebuie extinsa birocratia statului in cel mai inalt grad in toate domeniile. Este admisa critica activitatii organelor administrative, insa nu se admite nicidecum scaderea numerica a personalului si nici functionarea normala a aparatului birocratic.

33. Trebuie avut mare grija de toate proiectele de fabricatie in industria miniera, respectiv in intreprinderile indicate in mod special. A se impiedica aprovizionarea buna a pietei interne.

34. Trebuie acordata o atentie deosebita bisericilor. Activitatea cultural-educativa trebuie astfel dirijata ca sa rezulte o antipatie generala impotriva acestora. E necesar sa fie puse sub observatie tipografiile bisericesti, arhivele, continutul predicilor, cantecelor, al educatiei religioase, dar si cel al ceremoniilor de inmormantare.

35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii de valoare care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti de noi, avand un nivel de pregatire slab sau mediocru. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar la licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei generale, a logicii si geneticii. In manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii. Se va insista pe lacomia si rautatea oricarui rege, pe efectul nefast al monarhiei si pe lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa specialitatea ingusta.

36. Trebuie sa fie initiata organizarea unor actiuni cu caracter artistic sau sportiv care sa sarbatoreasca lupta bastinasilor impotriva cotropitorilor (exclusiv rusii, indeosebi nemtii) si care sa popularizeze lupta pentru socialism.

37. Pe plan local este interzisa aparitia unor opere despre acei bastinasi care, inainte de revolutie si in perioada celui de-al doilea razboi mondial, au trait la noi (in URSS, n.n.) sau au luptat alaturi de noi in timpul razboiului.

38. Daca se constituie o organizatie care ar sprijini alianta cu noi, dar totodata ar starui asupra controlului activitatii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornita impotriva ei o campanie de acuzare a nationalismului si sovinismului. Aceasta trebuie facuta in felul urmator: profanarea monumentelor ce ne apartin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care sa rezulte ponegrirea natiunii si culturii noastre si indoiala fata de intelesul contractelor incheiate cu noi. In munca de propaganda trebuie implicati si bastinasii, folosindu-ne de ura care exista impotriva acelor organizatii.

39. Se va da o atentie deosebita constructiei si reconstructiei drumurilor, podurilor, a cailor si retelelor de legatura, indiferent cat de indepartate sau inaccesibile ar fi, ca, in cazul in care este nevoie pe o interventie armata, locul rezistentei sau al concentrarii fortelor reactionare sa fie accesibil din toate partile.

40. Trebuia ca reprezentantii opozitiei politice sa fie inchisi. Se va incerca prin toate mijioacele racolarea acelor opozanti care se bucura de stima populatiei bastinase. Daca nu cedeaza, trebuie compromisi prin campanie de denigrare. Inainte ca ei sa se intipareasca in constiinta maselor, trebuie lichidati prin asa-numite "intamplari neprevazute", sau inchisi sub acuzatia de crima de drept comun. Numai in cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi tinute sub acuzatia de "inalta tradare".

41. Trebuie impiedicata cu orice pret reabilitarea celor condamnati in procese politice. Daca aceasta reabilitare devine inevitabila, se admite doar cu conditia ca acel caz sa fie considerat o greseala judecatoreasca. Condamnatul nu va fi judecat, ci doar gratiat; nu va avea loc reluarea procesului, respectiv autorii judecatii gresite nu vor fi convocati.

42. Se interzice judecarea sau chiar criticarea publica a acelor conducatori numiti de catre partid, care prin activitatea lor au produs pierderi sau au trezit nemultumirea angajatilor. In cazuri drastice se recheama din functie, fiind numiti in pozitii similare sau superioare. La sfarsit, trebuie pusi in functii de conducere si tinuti in evidenta drept cadre de rezerva pentru perioada schimbarilor ulterioare.

43. Se aduc la cunostinta publicului procesele acelor persoane cu pozitie de conducere (in primul rand din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice) care sunt invinuite de atitudine impotriva poporului, socialismului, industrializarii. E o actiune ce atrage atentia maselor populare.

44. Se va cauta ca acei care lucreaza in diferite functii, indiferent cat de mici, sa fie schimbati si inlocuiti cu muncitori cu cea mai mica pregatire profesionala, necalificati.

45. Trebuie ca la facultati sa ajunga cu prioritate sau in mod exclusiv cei ce provin din cele mai joase categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma

CIUDAT DE ACTUALE, NU?

Pripa lui Sarkozy si balonul de oxigen oferit lui Gaddafi

Dupa ce s-a ridiculizat in fata lumii intregi prin sprijinul "in orb" a adimistratiei Tunisiene, chiar inaintea ca presedintele Zine El Abidine Ben Ali sa fuga in Emirate cu lingouri de aur in valoare de 45 de milioane de euro, presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy vrea sa-si "scoata parleala" initiind "cruciada" impotriva fostului sau prieten si finantator Muammar Gaddafi. Insa, fara sa vrea si demonstrand inca o data ca orgoliul prostesc il prejudiciaza pe termen lung, chiar si pe initiator a "sabotat" intentia S.U.A de a lasa Libia sa se "democratizeze" singura.Astfel, cand  totul era pierdut pentru liderul libian, uitat de Allah la putere de 42 de ani, cand rebelii aproape ca detineau controlul majoritatii regiunilor din tara diminundu-i aura mitica lui Gaddafi, Sarkozy i-a oferit o sansa nesperata.Daca lamentatiile jalnice de pe tancuri ale dictatorului pareau sa nu mai intereseze pe nimeni, treptat, poporul a inceput sa le dea atentie speriat de perspectiva invadarii tarii de catre fortele occidentale.Rebelii au pierdut sprijinul popular, fiind imediat etichetati de catre aparatul propagandistic condus de colonel ca fiind agenti ai sionismului si ai puterilor occidentale. Inconstienta presedintelui francez ar putea, pe termen mediu si lung sa incurce profund planurile O.N.U  de a rezolva problema prin negocieri si presiuni "la rece"!

Consiliul de Securitate ONU a aprobat  aproape in unanimitate o rezolutie menita “sa protejeze populatia civila din Libia”, de fapt o incercare de rezolvare a incurcaturii produsa de domnul Sarkozy, care isi exprima preferinta ca trupele NATO sa nu intervina in conflict. Tarile care s-au abtinut,  au fost Rusia, China, Brazilia si Germania la care se adauga Turcia, care nu face parte din Consiliul de Securitate ONU si Romania, care prin vocea presedintelui Basescu a afirmat  ca nu U.E trebuie sa-si asume democratizarea Libiei ci Consiliul de Securitate.Franta si-a asumat “un rol activ”  la unison cu Italia (care a pus la dispozitia NATO baza aeriana din Sicilia) tara care se simte cumva indreptatita sa intervina in fosta sa colonie. Din cauza pripei franceze, pe termen scurt singurul care pare sa castige din aceasta afacere este Gaddafi insusi. Asa cum scrie si Marius Serban: "Cocoselul Sarkozy a cantat de trei ori si a stricat jucaria revolutiilor populare din Orientul Mijlociu"!

Razboi in Libia

Fiul colonelului Gaddafi, Saif al-Islam, isi conduce trupele guvernamentale catre oraşul Benghazi, Mustafa Abdul Jalil, principalul lider al opoziţiei libiene a făcut un apel catre comunitatea internationala să urmeze exemplul Parisului care i-a recunoscut pe rebeli. Alaturi de Franta si Anglia sustine interventia trupelor NATO in conflictul intern. Sa nu uitam ca Libia a fost o colonie Italiana, ravnita pe rand, in epoci diferite sau nu, de catre regimurile politice din Franta si Marea Britanie. Mustafa Abdul Jalil sustine: “Toata lumea trebuie să ştie că nu exista un echilibru între capacitatile noastre şi cele ale lui Muammar Gaddafi. El înconjoara orasele pentru a interzice oamenilor să le părăsească”.

Statele arabe din Golf anunta deja că nu mai recunosc legitimitatea regimului lui Gaddafi. Evenimentele de joi, 10 martie  in urma carora rebelii libieni au fost alungati din două zone importante dovedesc spusele lui Jalil. Specialistii in geospolitica identifica patru situatii care ar putea duce la încetarea violentei în Libia

1. crearea unei zone de interdictie aeriana;
2. o interventie aeriana directa;
3. crearea unei zone no-drive prin controlarea armata a accesului pe infrastructura rutiera;
4. înarmarea şi antrenarea rebelilor libieni.

Managementul acestei situatii de criza internationala ii revine O.N.U, iar o interventie militara occidentala in zona intra in aria de acoperire a trupelor NATO. Initial, occidentalii nu au dorit ca interventia lor sa se faca direct, ci pe modelul schimbarilor de paradigma din 1989, din estul Europei. Ar fi fost ideal, ca schimbarile regimurilor oligarhice si dictatoriale se se faca "din interior" Cu toate acestea, există intentia Consiliului de Cooperare al Golfului de a participa la actiune. Rusia şi China se vor implica cu siguranta in zona, caci nu au cum sa rateze specularea tuturor oportunitatilor deschise de razboi! Rusia si-a aratat, deja disponibilitatea de a oferi ajutor comunitatii internationale.

Gaddafi este un lider tribal, care are un numar impresionant de fideli, aproximativ 200.000 de mii si, este evident pentru toata lumea, ca "nu este cu toti boii acasa" crezandu-se mana armata a lui Allah pentru declansarea Jihadului impotriva necredinciosilor occidentali. Sa ne reamintim ca americanii au trebuit sa-i bombardeze resedinta, in urma cu cateva decenii, ca sa-i "mai reteze din elanul terorist".  Psihologii sunt de parere, ca si in cazul lui Saddam Hussein, ca liderul libian nu va ceda, fiind convins de misiunea lui "sfanta" si de sprijinul fidelilor. Atata timp, cat acest dictator care conduce Libia, neintrerupt de 42 si ani, se considera un simbol, nu va putea renunta la un razboi, care din nefericire, va produce multe victime colaterale!

Framantarile "democratice" din Egipt

Statele Unite se confrunta, astazi, in peisajul lumii arabe, cu un dublu standard impus, tot de catre ele. Dictaturile ostile sunt inabusite fara drept la replica, vezi cazul Saddam Hussein in schimb, dictaturile favorabile sunt incurajate si sustinute. Fara doar si poate, in acceptiunea generala a democratiei, un sef de stat care nu lasa puterea timp de 40 de ani, cum este cazul lui Hosni Moubarak, se numeste dictator, mai ales cand exista o stare de necesitate prelungita (aproape 30 de ani), fara formatiuni de opozitie si cu cenzurarea mijlocelor de informare in masa, cum ar fi internetul. Insa aceasta autoritate fortata, a facut posibil un parteneriat strategic intre Egipt si S.U.A, precum si cu Israelul. Laicizarea gandirii politice egiptene a impiedicat proliferarea fundamentalismului islamic, iar Moubarak si-a asumat rolul de a vana si elimina ori ce forma de organizare terorista. Internetul, din nefricire, a devenit si baza mare de selectie a tinerilor arabi, nemultumiti de prezenta cenzorului american, a unor organizatii de tip Al Kaeda. Ostilitatea islamistilor, ascunde, insa un deziderat mai complex si mult mai vechi: reinstaurarea Califatului (imperiului islamic), directionat de tari precum Arabia Saudita si Quatar. Lumea araba se imparte astazi in guverne laice, de orienatre socialista precum Siria, de orienatre occidentala, precum Egipt, Tunisia, Maroc si state islamiste.

Interesul american, in regiune este astazi amenintat de un val de nemultumire al tinerilor, sedusi de perspectiva unei liberalizari a informatiei, insa suficient de naivi, ca sa devina o masa de manevra pentru conspiratia islamista. Insurgentii profita, pe buna dreptate, si condamna osificarea regimurilor totalitare. Presedintele Tunisiei a fost nevoit sa fuga, iar Hosni Moubarak se vede in situatia de a gasi rapid o situatie onorabila de a preda puterea, mai ales ca Barak Obama a dat semnalul inceperii reformelor. Este o situatie foarte asemanatoare cu "revolutiile" din 1989, petrecute in blocul estic, incuviintate de catre Moscova, numai ca astazi, artizanul prefacerilor din lumea araba este Washingtonul. Probelmatica actuala prefigureaza inceputul unui razboi, rece sau chair "fierbinte" intre administratia americana si miscarile islamiste, sau cu alte cuvinte intre democratia occidentala si jihad!

Vulnerabilitatile Rusiei

Ocupand partea de est a continentului european, Rusia s-a aflat, de-a lungul istoriei in conflict cu restul teritoriilor: razboaiele napoleoniene, cele doua razboaie mondiale si poate cel mai de uzura, Razboiul Rece. Din nefericire, nici unul dintre aceste razboaie nu a transat pozitia Rusiei ca putere fata de restul lumii. Analistii strategici sunt de parere ca o Rusie moderna, unita si puternica reprezinta o amenintare pentru Europa, o provocare potentiala! Avand o regiune vasta, cu o populatie foarte numeroasa, Rusia este astazi mai saraca decat restul tarilor europene, dar dispune de doua bogatii considerabile: teritoriul si resursele subsolului. Ambele au fost si inca mai sunt potentiale tinte pentru puterile europene. Insa de fiecare data cand cineva a pornit ofensiva pe teritoriul rus, s-a fript! Fost kgb-ist de cariera, Vladimir Putin a instaurat un regim forte, pragmatic si implacabil, gasind nuante democratice unui sistem de inspiratie totalitara, fapt ce i-a permis Rusiei reincarcarea bateriilor si intarirea constiintei de super-putere, ceea ce ii indrituieste pe analisti sa creada ca problema geo-politica rusa va fi, curand repusa pe tapet, poate nu asa cum s-a intamplat in Razboiul Rece, cand Rusia facea parte din imperiul sovietic, dar, cu siguranta va fi o preocupare atat pentru europeni si americani, dar mai ales pentru chinezi. Slabiciunile fundamnetale ale Rusiei sunt granitele, cu precadere cele de la nord vest. Ucraina si Belarusul sunt inca frustrate de controlul artificial impus de Rusia sovietica si, dupa dobandirea independentei se arata destul de ostile Kremlinului. Centrul si sudul tarii sunt dominate de muntii Carpati pana la granita dintre Slovacia si Polonia. Rusia are vulnerabilitati mari in apararea granitelor cu Campia nord-europeana.

Si atunci, politica expansionista se va concentra inspre vest, prin aceasta campie facand ca in eventualitatea unui atac teritorial, potentialii dusmani sa aibe cat mai multe teritorii de strabatut pana la Moscova. Acesta este si motivul pentru care puterile europene isi largesc influneta inspre est si vizeaza includerea Ucrainei si Republicii Moldova in spatiul lor de influenta, fapt care ii irita si ii sperie pe conducatorii de la Kremlin. Nelinisti, vin si dinspre sud, rusii fiind de-a derptul ingrijorati de segmentul iraniano-afgan. Frontiera cu China este lunga si aparent vulnerabila, dar in fapt, o invadare a Siberiei ar fi catastrofa curata pentru ori ce temerar. In concluzie, Rusia are brese de securitate frontaliera, mai ales la granita cu  tarile din nordul Europei. Morbul expansionist si aroganta contondenta i-au mai disparut "Maicii Rusia" dupa prabusirea comunismului.In 1989, St.Petersburg, perla ruseasca, fostul oras ideologic:Leningrad s-a aflat la o distanta de  1609 km departare de trupele NATO. Ei, bine in 2008 distanta s-a scurtat pana la 113 km. Moscova, inainte de 1989 se afla la 1930 de km de orice posibila bresa a inamicilor occidentali, iar in prezent, distanta este de doar 322 km. Cu o Ucraina independenta, controlul rusilor asupra Marii Negre este fragil. Afghanistanul este ocupat de americani, ceea ce face imposibil controlul asupra nordului Caucazului. Daca astazi, ar aparea o armata interesata de invadarea Rusiei, Federatia ar fi de-a dreptul fara aparare! O alta problema uriasa este criza demografica. Astazi, Rusia numara aproximativ 45 de milioane de locuitori. Previziunile pentru 2050 ofera o marja intre 90 si 125 de milioane de locuitori, ceea ce inseamna ca vor avea nevoie de spatiu vital. Puterile aflata in conflicte istorice cu Rusia, invatand din lectiile trecute nu vor mai permite Rusiei sa-si iasa din matca! O alta vulnerabilitate este realitatea economica. Timp de 100 de ani, puterea moscovita s-a straduit sa modernizeze si sa industrializeze tara, la nivelul marilor puteri europene si ulterior, americane, insa fara succes. In 2000, Putin a inteles ca industrializarea fortata, marota atat de draga comunistilor era chiar sa arunce URSS-ul in aer, inca de la sfarsitul anilor 80, asa ca a schimbat fundamental filosofia de productie, concentrandu-se asupra reurselor naturale, dezvoltandu-se rapid prin export de energie, resurse minerale, metale pretioase, chrestea si produse agricole. Rusia nu va mai putea fi o super putere militara, daca americanii nu comit greseala de a scapa de sub control tendintele martiale ale Kremlinului.

Vulnerabilitatile S.U.A

In ciuda faptului ca, astazi, Statele Unite detin cele mai avansate tehnologii si controleaza schimburile economice din intreaga lume, prin finante si banci, analistii sunt de parere ca urmatoarea epoca se arata relativ contondenta pentru locuitorii Americii de nord. Puterea planetara a S.U.A se datoreaza, in principal Doctrinei Monroe, care a facut ca nici un razboi in care sunt implicati americani sa se deruleze pe propriul teritoriu, insa atatcurile teroriste, au demonstrat ca nici macar americanii nu sunt invulnerabili, si ca populatia poate fi oricand, victima coletarala.

Din cauza politicii externe, foarte ofensive si nu de putine ori cinica, America mandatelor lui George W. Bush jr. si-a pierdut controlul afectiv riscand in cele din urma, sa intre intr-o co-abitare ostila cu tarile vecine, asemeni Israelului, inconjurat de state dusmanoase. Deja, popoarele central si sud-americane se revendica a fi o singura entitate numita il pueblo anti-americano! Datorita constitutiei care permite o libertate de asociere religioasa si care garanteaza republica democratica, S.U.A a stopat tendinta expansionista a Bisericii Catolice pe teritoriul ei, amenintand prin ofensiva economica si tarile sud-americane, masiv catolice. Intr-un interviu acordat presei americane, Fidel Castro a spus: "Daca eu nu as fi rezistat atata timp aici, tot continentul nostru ar fi vorbit engleza!". Sa nu uitam ca engleza este limba protestantilor, iar spaniola, ramane limba catolicilor!

Vulnerabilitatile S.U.A se vor face evidente, in urmatorii ani,tocmai pe propriile teritorii, unde nucleele de fundamentalism islamic, interesele sioniste si intrigile iezuite se vor amesteca intr-o formula, exploziva, in cele din urma. Modul de viata american, pragmatismul si gandirea pozitiva, pot fi zdruncinate de catastrofe si calamitati naturale, de acte teroriste violente, de criza finanaciara etc. Insecuritatea tempereaza pana si cele mai dinamice fiinte, iar Statele Unite se confrunta, deja cu acest sentiment, chiar din zorii noului mileniu!

Vulnerabilitatile Chinei

Analistii sunt de parere, ca problemele viitoare ale tarii vor fi de ordin politic. Liantul care ii tine pe chinezi laolata nu mai este unul ideologic, din pacate pentru administratie, ci unul strict economic. George Friedman este de parere ca:"daca s-ar confrunta cu o cadere economica, ce ar opri circulatia monetara, nu numai sistemul bancar s-ar da peste cap, dar intreaga structura a societatii chineze s-ar clatina din temelii." Prin urmare, daca Mao a gasit resursele energiei sale politice, acuzand strainii de colapsul in care ajunsese China si a trecut rapid la inchiderea granitelor, astazi, o asemenea decizie ar fi catastrofala. Coasta Chineza se comporta ca un paradis capitalist, iar populatia din interiorul tarii tinde catre acest tip de propasire, fara a se mai lasa sedusa de doctrine egalitariste. Problema Chinei este insusi comunismul ca suport ideologic. Daca si China s-ar confrunta cu terbila criza economica, atunci guvernul ar trebui sa inlocuiasca filosofia comunista cu o alta, mult mai moderna si acceptabila. Astazi, China urmeaza sfatul lui Huntington si a adus un "tun" terbil sa apere economia tarii. Putere nucleara, aflata astazi pe al doilea loc in lume, ca economie in dinamica, dupa S.U.A, China tradeaza deja, inceputul neincrederii fata de interesele straine, pe teritoriul ei. In urmatorii 10 ani, Friedman crede ca s-ar putea acutiza conflictele latente cu japonezii si americanii.

Desi, in secolul XX, intre Beijing si Moscova au fost tensiuni, acestea par ca s-au domolit dupa parteneriatul strategic economic intre cele doua tari si uniformizarea rublei cu yuanul. Geo-strategii prevad trei cai posibile pentru China in urmatorii ani.

1. Sa continue cresterea economica si a nivelului de trai, reusind o globalizare a resurselor pe intreg teritoriul tarii.

2.Recentralizarea, adica o intarire a nucleului central care sa poata gestiona resursele economice. Probabil, pentru aceasta va fi nevoie de o noua doctrina politica nationalista si xenofoba.

3. Sub stresul unei prabusiri economice, tara sa se fragmenteze ca inainte de al Doilea Razboi Mondial, in timp ce guvernul central si-ar pierde treptat din autoritate.

China (partea a II a)

China intra in perioada de haos la mijlocul secolului al XIX-lea si iese incepand cu 1949, dupa ce comunistii pun mana pe putere. Motivul pierderii autoritatii imperiale s-a datorat uriasei discrepante dintre regiunile de coasta, aflate in relatii comerciale cu europenii si cele sarace, din interiorul tarii. Guvernul nu a putut uniformiza nivelul de trai, ceea ce a aruncat tara in plina destructurare. Mao, dupa ce a esuat in inceracarea de porni revolutia, pe coasta, la Shanghai, isi schimba directia si porneste intr-un mars catre interiorul tarii, recruteaza tarani saraci si muncitori exploatati si declanseaza un razboi civil, pe care-l castiga cu greu. Dupa ce pune stapanire pe regiunile bogate, readuce China la izolarea initiala. Mao a tinut cu mana forte un guvern unit si puernic, dar teama lui fata de realtiile internationale a trimis China inspre saracie. Succesorul lui Mao, Deng Xiaoping a intuit ca este nevoie de relatii internationale, dar si de o preocupare atenta catre o distribuire inteligenta a resurselor in incercarea de uniformiza nivelul de trai. In scurt timp dupa, deschidere, China isi redescopera potentialul comercial, in regiunile de coasta.

Comertul si productia au dinamizat orase precum Shanghaiul, considerat New Yorkul chinezesc. Pentru a preintampina haosul nascut din frustrarea populatiei sarace, guvernul si-a intarit autoritatea, recurgand deseori la masuri restrictive si care incala drepturile omului. Secolul XXI, gaseste China intr-un paradox socio-politico-economic: administratie comunista, economie de piata si un drept la informatie, partial cenzurat de guvern. Capitalismul chinez nu este real, adica dictat de realitatile pietei. Pentru a putea castiga piata, dupa piata, guvernul a hotarat sa produca cel mai ieftin. Astfel, exporturile au adus la buget sume uriase, dar care insa au fost distribuite intr-o filosofie comunista, deloc pragmatica. Ca mana de lucru sa fie atat de ieftina, drepturile fundamentale ale omului au trebuit incalcate. Iata cum vede Friedman lucrurile: "Lumea are un apetit grozav pentru produse de export ieftine, iar banii care vin de pe urma lor tin pe linia de plutire o afacere inglodata in datorii. Dar, cu cat China scade mai mult preturile, cu atat mai mic este profitul de pe urma lor. Exporturile fara profit pun in miscare masinaria economiei, dar cu toate acestea nu se ajunge nicaieri. Ganditi-va la asta ca la o afacere care face bani buni vanzand produsele sub pretul de productie. Visteria afacerii se umple pe o parte si se goleste, la fel de repede, pe alta."

China (partea I)

Un sfert din populatia lumii traieste, astazi, in China. In ultimii 30 de ani, economia sa a cunoscut o crestere fara precedent, dar asta nu inseamna ca poate fi nelimitata, tinandu-se cont ca subsolul chinez nu are atatea resurse proprii cat sa sutina o asemenea dinamica exploziva. Specialistii se asteapta la o stagnare a "modelului chinez". Friedman este de parere ca o incetinirea a ritmului cresterii economice poate provoca probleme sociale consistente. Geografia Chinei nu este foarte ofertanta pentru un mare imperiu expansionist, in primul rand pentru ca vorbim de o insula, care nu este inconjurata de ape, ci de teritorii si terenuri pustii si ostile din punct de vedere climatic, care o izoleaza de restul lumii. Ca o dovada ca aceasta uluitoare tara n-a avut tendinte expansioniste in istorie, sta Marele Zid, construit special sa-i apere pe chinezi de invaziile din exterior. In nordul Chinei se afla Siberia si stepa mongola, la sud-vest sunt muntii Himalaya, la sud este o alternanta de munti si jungle care strabat Laosul, Vietnamul si Myanmarul, la est sunt oceanele. Se poate calatori masiv, doar prin vest, la granita cu Kazahstanul. Cea mai numeroasa populatie locuieste in est, de-alungul celor 1600 de km. de coasta, restul tarii find aproape nepopulat. In sec. al XII-lea China a fost ocupata de catre mongoli. Uneori, in istorie, si-a inchis portile comertului international preferand izolationismul, schimbului cultural. Pe la mijlocul sec.al XIX-lea, europenii se apropie timid de China izolationista, descoperind o tara unita conceptual, dar saraca. Europa a fortat relatiile economice atragand China in comert, si redinamizand rutele terestre, cum ar fi Drumul Matasii. Urmarile relatiilor cu europenii au marcat hotarator evolutia Chinei. In primul rand s-a constatat o crestere a bunastarii regiunilor de coasta, implicate in comert, dar care a accentuat dezechilibrul intre regiunile bogate si cele extrem de sarace din interiorul tarii. Discrepanta a slabit controlul guvernului central asupra regiunilor de coasta, ducand la cresterea instabilitatii si a haosului

Cateva cuvinte despre Romania

Pentru a intelege ce ne asteapta, trebuie sa ne cunoastem foarte bine mostenirea secolelor trecute. Asezate la rasucrucea marilor culturi occidentale si orientale, Principatele Romane au fost prinse secole de-a randul, in menghina unor puteri mult mai mari. Transilvania s-a aflat sub dominatie austro-ungara, Moldova s-a vazut splitata intre Polonezi, Rusi si Turci, ca si Tara Romaneasca. Razboiul de Independenta impotriva Imperiului Otoman a asezat Muntenia si Moldova sub aripa tarista. Dupa Primul Razboi Mondial, se alipeste si Transilvania Principatelor, formand Romania Mare, insa pierdem Basarabia, care este anexata viitorului Imperiu Sovietic. In aceasta ordine de idei, Romania inca se afla prinsa intr-un cleste revansard ruso-maghiar. Intrata in U.E si NATO, tara noastra are sansa de a-si intari pentru prima oara in istoria sa granitele vecini  harpareti si dominanti: Rusia si Ucraina. Faptul ca si Ungaria, nostalgica dupa Transilvania a intrat in aceeasi familie europeana, garanteaza, cel putin formal, faptul ca emotiile teritoriale sunt de domeniul trecutului. Estul europei, dupa prabusirea comunismului a cunoscut evolutii diferite, astfel provinciile fostelor imperii: Ungaria, Cehia, Polonia se armonizeaza mai usor cu valorile occidentale, in schimb tarile aflate in ultimii 100 de ani sub influenta Rusa, raman inca prizonierele unui sistem de gandire oligarhic si retrograd. Stalin a intuit ca occidentul este o expresie a gandirii latine si atunci a dat ordin serviciilor secrete sa transforme Biserica Ortoxa Rusa in "Vaticanul Rasaritului". Nu de putine ori, interesele pravo-slavnice s-au insinuat in Europa prin unele biserici ruseseti schismatice. Ar fi o naivitate sa credem, ca dupa 1989, interesele Rusiei nu au fost prezervate pe teritoriul Romaniei. Insasi rasturnarea de regim din 1989 a fost coordonata si de la Moscova, interesul principal al KGB-ului de atunci fiind sa-si stearga toate urmele din arhivele securitatii romanesti, mai ales cele apartinand Diviziei anti-KGB, infiintate dupa invadarea Cehosolvaciei in 1968, pentru ca, mai apoi, intr-o noua configurare geo-politica sa-si poata continua servicul intru gloria "Mamei Rusia".

Peste aceasta structura oculta s-a suprapus, mai ales dupa Razboiul din Iugoslavia si dupa atentatele din 9.11.2001  intersul S.U.A de a avea un partener strategic la granita Europei cu Rusia si la granita occidentului cu Orientul Apropiat.Astfel, Romania se vede nevoita astazi sa danseze foarte greul balet pe poante cu doi parteneri supraponderali cu interese divergente: Rusia si Statele Unite. Din punct de vedere economic, Romania inca nu si-a clarificat oportunitatile de productie si nu si-a gasit locul in marea orchestra europeana. Nemaiavand industrie si agricultura, functionale, Romania s-a trezit dependenta de importurile din tarile membre, scutite de taxe. Este aproape bizar, ca fostul granar al Europei din perioada interbelica, sa ajunga astazi sa importe cereale. Anual, din cauza lipsei produselor romanesti, mare parte din veniturile populatiei ajung in banci si conturi straine. Singura posibilitate de a echilibra situatia, ar fi exporturile, insa din cauza unei clase politice fundamental corupte si vandute unor interese straine, de peste 20 de ani, Romania n-a mai fost capabila sa-si gaseasca loc in liga comertului exterior. Sansa Romaniei sa-si construiasca si intareasca o identitate continentala ar fi elevarea clasei politice, eliminarea coruptiei structurale si concentrarea pe tipuri de productie necesare la nivel mondial. Daca industria de aparare se afla in portofoliul american, resursele de gaze haturale si hidrocarburi se afla in mainile rusilor, industria grea pe mana nemtilor, agricultura este coordonata in U.E de Franta si Spania, industria usoara este atuul Italiei, ce ar putea Romania sa ofere partenerilor sai, pentru a deveni un partener respectabil si cu drepturi egale? La aceasta intrebare vor trebui sa gaseasca raspuns, generatiile urmatoare de politicieni.

Provocarile lumii musulmane

Lumea musulmana va ramane instabila desi, ca falie geopolitica, in momentul de fata este tinuta sub control, mai ales prin faptul ca in esenta dogmatica exista conflictele interne dintre suniti si siiti. Neregasindu-se intr-o unitate conceptuala, musulmanii nu vor avea puterea de a se impune ca un model imperial. George Friedman analizeaza: "Desi aceasta instabilitate nu va degenera intr-o revolta islamista generala, se naste totusi posibilitatea ca un stat musulman sa profite de ea, prin urmare si de slabiciunea altor natiuni, pentru a se afirma ca putere regionala."  Cele mai mari state musulmane din lume sunt Indonezia si Pakistanul, dar ambele macinate de conflicte interne si de granite puternice. Chiar daca Pakistanul este o putere nucleara nu-si va putea emite potentialele pretentii de dominare atata timp cat este flancat de China si Rusia la nord, de India la est si de Afghanistan la vest! Urmeaza alte trei state musulmane cu potential:Egiptul (80.000.000 locuitori), Turcia (71.000.000 locuitori) si Iranul (65.000.000 locuitori). Sa patrundem putin si in analiza economica.

Turcia are un PIB de aproximativ 660.000.000 de dolari si ocupa locul 17 pe plan mondial. PIB-ul Iranului este sub 300.000.000 dolari, situandu-l pe locul 29, iar Egiptul se afla pe locul 52 cu un PIB de 125.000.000 dolari/an. Turcia a cunoscut o crestere economica foarte importanta in ultimii 5 ani cu cinci pana la opt procente anual. Cu o exceptie de doi ani, cat s-a aflat in recesiune si Iranul a avut o crestere cu peste 6% a PIB-ului. Dintr-o perspectiva economica, Turcia, pare candidatul perfect pentru a deveni Tigrul Orientului Apropiat si posibil viitor partener european, tinand cont de faptul ca o parte a Turciei este continentala. 

Din punct de vedere militar, Iranul pare a fi cel mai agresiv si amenintator, insa analistii geo-politici considera ca tocamai aici se afla si punctul cel mai vulnerabil al tarii. Pai, in primul rand, Iranul are de luptat pe mai multe fronturi. Desi sunt un stat islamic, nu sunt arabi, apoi ei sunt siiti, aflati intr-un conflict qvasipermanent cu sunitii. Se mai adauga si pozitia geografica destul de putin ofertanta. La estul Iranului se afla Afghansitanul, la nord e Rusia, inspre vest se afla Irakul. Concluzia trasa de specialisti: Nu ii este usor Iranului sa-si concentreze puterea in regiune. Orice miscare i-ar costa prea mult, caci se afla in permanenta monitorizati de Jandarmul Planetar, S.U.A!

Egiptul s-a straduit cu putere sa devina lider regional. Sub Gamal Abdel Nasser, tara s-a reformat si s-a modernizat pe modelul Turciei lui Attaturk, insa dupa acordurile cu Israelul de la Camp David, in 1978, Egiptul a incetat sa-si mai extinda dominatia. Cu privire la aceasta tara, sa-l lasam tot pe Friedman sa se exprime: "Data fiind economia si relativa sa izolare si insularizare, este greu sa vezi Egiptul o putere locala, indiferent cat de mult timp i-ar lua acest proces.  Mai probabil ar fi sa intre sub sfera de influenta a unei alte natiuni, fie ca ar fi vorba despre Turcia, America sau Rusia, asa cum i-a fost, de altfel, soarta secole de-a randul."

O zona strategica: Eurasia

De la Germania centrala pana la Pacific si din Caucaz pana in Afghansitan se intinde o falile dominata in cea mai mare parte a secolului trecut de U.R.S.S. Dupa anii '90, cand imperiul bolsevic s-a prabusit in praful propriei sale ideologii, granitele s-au modificat dramatic. De la granita Germaniei cu Belarus s-au pierdut 161o km, de la Hindu Kush, granitele s-au deplasat inspre nord cu 1600 de km spre Kazahstan.Rusia a fost impinsa inspre nordul Caucazului, unde are de infruntat determinarea cecenilor de a ramane independenti dogmantic, ideologic si teritorial. Astazi, administratia rusa se vede mult mai saraca decat predecesorii de la Kremlinul sovietic.

Dupa destructurarea URSS, puterile occidentale s-au impus la granitele Rusiei, reusind sa introduca Tarile Baltice si Ucraina in sfera de lor de influenta. Europa de Est a fost integrata in U.E si cooptata in N.A.T.O. Statele Unite au intarit relatiile cu Georgia si majoritatea statelor caucaziene. Dupa 11 septembrie 2001, rusii le-au permis americanilor sa invadeze Afghanistanul ceea ce a permis Washingtonului sa-si mareasca influenta in tarile Asiei Centrale. Revolutia portocalie din Ucraina a tras semnalul de alarma la Moscova. Incercarea occidentalilor de a coopta Minskul in structurile nord-atlantice i-a facut pe rusi sa creada ca se afla in zorii unui nou Razboi Rece. George Friedman scrie: "Daca occidentul ar fi reusit sa domine Ucraina, Rusia ar fi ramas fara aparare!" In fata unei asemenea realitati, administratia de la Moscova  a ajuns la concluzia ca doar o reimpunere a sferei ruse de influenta in regiunile fostei Uniuni Sovietice ii poate da Rusiei sansa de a se inscrie in Testamentul lui Petru cel Mare care visa renasterea Imperiului Roman de Rasarit! Previzionarile geo-strategilor spun ca pana in 2020, grija fundamentala a Rusiei va fi sa-si impuna puterea statala in Eurasia. Influenta rusa se face simtita acum pe patru directii: Asia Centrala, Caucaz, spre Tarile Baltice si Europa de Est.

Noul tar, indiferent daca este presedinte, sau premier, Vladimir Putin vede Rusia nu atat ca pe o super putere militara sau economica ci ca un furnizor principal de resurse naturale, cu precadere gaz! Cea mai importanta materie prima a rusilor este energia! In cei 20 de ani de la caderea U.R.S.S, Putin a reusit sa reintroduca sub controlul statului si al propriilor grupuri de interese intreaga industrie energetica. Preturile mari la export, au redinamizat economia interna. Pe lista urmatoarelor tinte strategice ale Moscovei, figureaza capitalizarea agriculturii, modernizarea prelucrarii lemnului, aurul, diamantele etc. Astazi, desi o tara inca saraca, Rusia intimideaza Europa fiind detinatoarea robinetului de la conducta cu gaz natural.

Framantari europene

Un observator detasat ar putea afirma ca preocuparea principala a europenilor, pana in 1945 a fost razboiul.Secole de-a randul, fie din considerente religioase, ideologice sau economice, locuitorii batranului continent au trait cu armele zornaind.Insa dupa finalizarea capitularii Germaniei naziste, europenii au suferit o uriasa transformare psihologica, traind peste o jumatate de secol in pace. Insa, sub pojghita subtire a Uniunii Europene, mocneste inca un ultranationalism pagubos, legat de rasa si cultura. Franta, Germania si Italia sunt astazi intr-o expansiune xenofoba si rasista.

Atacurile mediatice si politice impotriva emigrantilor si a minoritatilor rasiale din 2010 demonstreaza ca filoanele extremiste sunt in plina dinamica. Dupa ce am vazut, arbitrarul deciziilor marilor puteri cu privire la noile tari intrate in U.E, putem trage, fara sa ne pripim, concluzia ca in context geopolitic, Europa nu este inca o entitate transnationala care sa-si manifeste unitatea in diversitate. Spre deosebire de China, care este formata din 52 de semintii distincte, sau de S.U.A care este un amestec rasial, Europa a ramas un manunchi de state, inca nevindecat de orgolii si pasiuni anacronice. "Europa se comporta mai degraba precum America Latina, decat asemena unei mari puteri", scrie Friedman analizand politicile uniunii. Natiunile europene se concentraza sa interactioneze doar intre ele, nefiind capabile sa inteleaga interesul comun planetar.

Cea mai apropiata amenintare pentru U.E este, astazi Rusia care nu si-a vindecat nostalgia imperiului sovietic. Fostele tari care s-au aflat in zona de influenta a Moscovei, adica Europa de Est nu are nici un interes sa asiste pasiva la reinstaurarea puterii absolute a Kremlinului in regiune. Dupa doua razboaie catastrofale, motorul economiei europene, Germania a invatat sa nu-si mai manifeste interesul national in defavoarea celorlalte state, dar George Friedman si Huntinghton considera ca atitudinea Berlinului va fi imprevizibila in urmatorii 100 de ani. Astazi, se pare ca intre administratia germana si cea rusa exista premizele unei foarte stranse colaborari, iar analistii militari nu exclud posibilitatea aparitiei celui de-Al Patrulea Reich, coordonat bicefal de la Moscova si Berlin. Doamne Fereste!

Exista si un alt scenariu legat de rusi si nemti.Europa Atlantica este asigurata de Germania ca tampon intre interesele sale si ofensivele economice si militare ale Rusiei. In acest context, s-ar putea ca Berlinul sa-si intareasca relatiile cu Polonia si sa sustina economic si mai abitir, Tarile Baltice. Daca rusii nu vor abandona visul lui Petru cel Mare de a ridica a Treia Roma, germanii se vor afla in fata unui razboi diplomatic de uzura pentru obtinerea influentei in regiunea Carpatica, Polonia si bazinul baltic. Pe plan intern, Europa este destul de inghetata si de confuza, dar agresiunile Moscovei si terorismul fundamentalist-islamic poate trezi batranul continent catre o viata politica, economica si sociala unitara si coerenta!