Una dintre preocuparile geopoliticii este cresterea necontrolata a populatiei, care va fi urmata foarte curand de epuizarea resurselor si chiar distrugerea mediului. In actualul scenariu consumist, aceasta explozie demografica va secatui planeta de hrana si energie, iar obisnuinta confortului si accelarearea timpului vor accentua incalzirea globala si vor produce diferite catastrofe ecologice. George Friedman, insa linisteste spiritele in Urmatorii 100 de ani motivand ca desi acest senariu al omului transformat in termita a ingrijorat marile puteri in ultimele decade ale secolului XX, el nu mai este actual datorita cresterii confortului si simtului civic. El isi bazeaza teoria privind sinusoidala demografica pornind de la urmatorul rationament: "Oamenii traiesc mai mult, iar din pricina scaderii ratei nasterilor, exista din ce in ce mai putini muncitori tineri care sa ia locul pensionarilor din ce in ce mai numerosi. Europa si Japonia se confrunta deja cu aceasta situatie, iar Statele Unite vor urma si ele foarte curand. Si totusi imbatranirea populatiei nu este decat inceputul." Tarile bogate vor continua sa importe forta de munca de la tarile slab dezvoltate creaindu-se astfel un echilibru. Friedman contrazice restul specialistilor in geopolitica prizonieri ai unui sistem de gandire depasit, care presupun ca in ciuda scaderii populatiei in tarile dezvoltate, in restul regiunilor, mai ales cele foarte sarace, va exista o explozie demografica.
Pentru el, adevarul este foarte diferit.Din cauza crizei planetare rata natalitatii scade peste tot. Un studiu executat de O.N.U releva ca Germania si Rusia vor pierde un numar mare din populatia imbatranita. Azi, in Europa sunt aproximativ 728.000.000 milioane de cetateni. Conform estimarilor Natiunilor Unite, in 2050 populatia va scadea dramatic pana la aprox.600.000.000 de locuitori. Intrucat scaderea populatiei este direct proportionala cu pierderea vigorii si diminuarea puterii, ne asteptam ca in secolul XXI, Europa sa semene din ce in ce mai mult cu...o bunicuta subrezita! Intre 1750 si 1950 locuitorii planetei s-au inmultit cu doua miliarde. Daca la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial eram 3 miliarde, ei bine din 1950 si pana astazi am ajuns aproape 7 miliarde. Specialistii spun ca daca aceasta tendinta ar fi continuat ar fi fost catastrofala pentru specie, dar si pentru biosfera. Insa tendinta s-a schimbat incepand cu anii 2000. Tarile cele mai dezvoltate industrial se confrunta cu o scadere dramatica a populatiei, tarile cu o economie medie vor cunoaste o stabilizare demografica pana la a doua jumatate a secolului. Doar in tarile din lumea a III-a si a IV-a numarul locuitorilor se va afla in crestere pana in anul 2100. Sa vedem in cele ce urmeaza ce a dus la o schimbare atat de radicala a tendintelor demografice. Cresterea populatiei s-a datorat medicinei moderne, hranei din ce in ce mai indestulatoare si introducerii sistemelor de sanatate publica catre sfarsitul sec. al XVIII-lea. Disciplina igeniei si confortul material au redus semnificativ rata deceselor infantile, lipsa masurilor contraceptive si respectul traditiilor au facut ca incepand cu secolul al XIX-lea si pana astazi numarul populatiei sa fie in continua crestere.
In trecut, cand inca societatea agrara se afla in topul activitatilor economice, un numar cat mai mare de copii devenise baza prosperitatii. Pana la apritia sistemelor de pensii, singurul sprijin al baranilor erau copiii. Revolutia industriala avea sa schimbe din temelii filosofia caminului,pana atunci, femeile aveau principala sarcina de a asigura familiei cat mai multe brate de munca. Cand au migrat catre orase, familiile traditionale au continuat sa faca multi copii pe care ii puteau trimite la munca, de la varste foarte fragede, in fabrici primitive. Cand dezvoltarea tehnologica a atins un nivel de eficienta in economie, fabricile au inceput sa ceara specializare si atunci rolul copiilor in productie a scazut. Cu cat copiii aveau nevoie de mai multa scolarizare, au inceput sa devina mai degraba costisitori decat rentabili si atunci a inceput scaderea ratei natalitatii in tarile industrializate si asta s-a intamplat spre sfarsitul anului 1920.
De exemplu, zece copii in Anglia secolului al XVII-lea erau o binecuvantare pentru familie, insa acelasi numar intr-o familie londoneza din sec. al XIX-lea ar fi devenit o povara. In secolul XX, ar fi fost o catastrofa! S-a mai intamplat ceva intersant, speranta de viata a crescut odata cu scaderea mortalitatii infantile. In 1800 speranta de viata in Europa era de 40 de ani, astazi este de 80, asadar speranta de viata s-a dublat in doar doua sute si ceva de ani. O.N.U crede ca aceasta criza financiara a planetei va conduce la o scadere a natalitatii dar nu va afecta foarte tare speranta de viata care s-ar putea sa ajunga in tarile bogate la peste 85 de ani, in tarile cu un nivel mediu de dezvolatare la 70 de ani, iar in cele mai sarace sa creasca de la 51 la 66 de ani!
