Demografia si modul de viata

Sa recapitulam: speranta de viata in tarile dezvoltate va ajunge in acest secol la aproape 80 de ani, numarul copiilor nascuti de o singura femeie va scadea, procesul educational va fi din ce in ce mai lung (sistemul Bologna, de exemplu se bazeaza pe trei ani de facultate, doi de master si inca trei pentru doctorat), ceea ce va face ca oamenii sa intre in productie pe la 25 de ani. Se constata in toata lumea moderna, o modificare a tiparelor matrimoniale.

Daca acum doua secole, femeile ramaneau gravide inca din adolescenta, in secolul XXI, din cauza ritmului de viata, a duratei studiilor de specializare si a necesitatii unei cariere, femeile se gandesc la copii, abia dupa varsta de 25 de ani. Astazi, si probabil si maine, daca sistemul capitalist-consumist nu va fi zguduit profund de criza, nasterile vor deveni o activitate ca ori care alta. In secolul al XIX-lea, misiunea sociala a femeii era perpetuarea speciei.In secolul XXI, in Europa si S.U.A, femeile nasc in general cate un copil, iar cresterea lui este ajutata de bone si de un sistem educational capabil sa preia un procent mare din timpul de dezvolatare al copilului prin crese, gradinite, etc. Daca in trecut o femeie cu cinci copiii isi petrecea aproximativ 70 % din timpul vietii ingrijindu-si familia, femeia secolului XXI investeste practic doar zece procente. Avand timp si o cariera, femeile devin din ce in ce mai putin dependente de barbati, iar casatoria nu mai este conditionata de necesitati economice.

Desigur, tendintele barbare, casatoriile aranjate, sclavagismul la care sunt supusi copiii de la cele mai fragede varste vor continua in tarile sarace si foarte sarace. Laicizarea absoluta a societatii a indepartat oamenii de religie si de invatamintele ei intelepte.In alte vremuri, casatoria era garantata "pana ce moartea ne va desparti", astazi industria divortului produce mai multe cazuri decat nuntile. Este adevarat, ca in secolele trecute, femeile mureau mai repede din cauza conditiilor materiale precare si a lipsei unui sistem de sanatate, iar barbatii se casatoreau de mai multe ori, pentru a face cat mai multi copii care sa ajute la prosperitatea si stabilitatea economica a familiei. Tendinta aceasta catre poligamie a ramas in ADN-ul majoritatii masculilor care recurg in timpurile moderne la adulter, si de regula dupa un divort, cuplurile nu se mai casatoresc.

De aici desprindem o concluzie privind tiparul vietii pana la sfarsitul acestui secol: Intr-o societate industriala, urbana, femeile fac din ce in ce mai putini copii, intrucat o familie numeroasa nu se mai poate descurca financiar cu cheltuielile de educatie, intretinere, tendinte, etc, fapt ce va conduce la imbatranire prematura a societatilor dezvoltate si la o migratie a fortei de munca dinspre tarile sarace!

Demografia, o problema?



Una dintre preocuparile geopoliticii este cresterea necontrolata a populatiei, care va fi urmata foarte curand de epuizarea resurselor si chiar distrugerea mediului. In actualul scenariu consumist, aceasta explozie demografica va secatui planeta de hrana si energie, iar obisnuinta confortului si accelarearea timpului vor accentua incalzirea globala si vor produce diferite catastrofe ecologice. George Friedman, insa linisteste spiritele in Urmatorii 100 de ani motivand ca desi acest senariu al omului transformat in termita a ingrijorat marile puteri in ultimele decade ale secolului XX, el nu mai este actual datorita cresterii confortului si simtului civic. El isi bazeaza teoria privind sinusoidala demografica pornind de la urmatorul rationament: "Oamenii traiesc mai mult, iar din pricina scaderii ratei nasterilor, exista din ce in ce mai putini muncitori tineri care sa ia locul pensionarilor din ce in ce mai numerosi. Europa si Japonia se confrunta deja cu aceasta situatie, iar Statele Unite vor urma si ele foarte curand. Si totusi imbatranirea populatiei nu este decat inceputul." Tarile bogate vor continua sa importe forta de munca de la tarile slab dezvoltate creaindu-se astfel un echilibru. Friedman contrazice restul specialistilor in geopolitica prizonieri ai unui sistem de gandire depasit, care presupun ca in ciuda scaderii populatiei in tarile dezvoltate, in restul regiunilor, mai ales cele foarte sarace, va exista o explozie demografica.

Pentru el, adevarul este foarte diferit.Din cauza crizei planetare rata natalitatii scade peste tot. Un studiu executat de O.N.U releva ca Germania si Rusia vor pierde un numar mare din populatia imbatranita. Azi, in Europa sunt aproximativ 728.000.000 milioane de cetateni. Conform estimarilor Natiunilor Unite, in 2050 populatia va scadea dramatic pana la aprox.600.000.000 de locuitori. Intrucat scaderea populatiei este direct proportionala cu pierderea vigorii si diminuarea puterii, ne asteptam ca in secolul XXI, Europa sa semene din ce in ce mai mult cu...o bunicuta subrezita! Intre 1750 si 1950 locuitorii planetei s-au inmultit cu doua miliarde. Daca la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial eram 3 miliarde, ei bine din 1950 si pana astazi am ajuns aproape 7 miliarde. Specialistii spun ca daca aceasta tendinta ar fi continuat ar fi fost catastrofala pentru specie, dar si pentru biosfera. Insa tendinta s-a schimbat incepand cu anii 2000. Tarile cele mai dezvoltate industrial se  confrunta cu o scadere dramatica a populatiei, tarile cu o economie medie vor cunoaste o stabilizare demografica pana la a doua jumatate a secolului. Doar in tarile din lumea a III-a si a IV-a numarul locuitorilor se va afla in crestere pana in anul 2100. Sa vedem in cele ce urmeaza ce a dus la o schimbare atat de radicala a tendintelor demografice. Cresterea populatiei s-a datorat  medicinei moderne, hranei din ce in ce mai indestulatoare si  introducerii sistemelor de sanatate publica catre sfarsitul sec. al XVIII-lea. Disciplina igeniei si confortul material au redus semnificativ rata deceselor infantile, lipsa masurilor contraceptive si respectul traditiilor au facut ca incepand cu secolul al XIX-lea si pana astazi numarul populatiei sa fie in continua crestere.

In trecut, cand inca societatea agrara se afla in topul activitatilor economice, un numar cat mai mare de copii devenise baza prosperitatii. Pana la apritia sistemelor de pensii, singurul sprijin al baranilor erau copiii. Revolutia industriala  avea sa schimbe din temelii filosofia caminului,pana atunci, femeile aveau principala sarcina de a asigura familiei cat mai multe brate de munca. Cand au migrat catre orase, familiile traditionale au continuat sa faca multi copii pe care ii puteau trimite la munca, de la varste foarte fragede, in fabrici primitive. Cand dezvoltarea tehnologica a atins un nivel de eficienta in economie, fabricile au inceput sa ceara specializare si atunci rolul copiilor in productie a scazut. Cu cat copiii aveau nevoie de mai multa scolarizare, au inceput sa devina mai degraba costisitori decat rentabili si atunci a inceput scaderea ratei natalitatii in tarile industrializate si asta s-a intamplat spre sfarsitul anului 1920.

De exemplu, zece copii in Anglia secolului al XVII-lea erau o binecuvantare pentru familie, insa acelasi numar intr-o familie londoneza din sec. al XIX-lea ar fi devenit o povara. In secolul XX, ar fi fost o catastrofa! S-a mai intamplat ceva intersant, speranta de viata a crescut odata cu scaderea mortalitatii infantile. In 1800 speranta de viata in Europa era de 40 de ani, astazi este de 80, asadar speranta de viata s-a dublat in doar doua sute si ceva de ani. O.N.U crede ca aceasta criza financiara a planetei va conduce la o scadere a natalitatii dar nu va afecta foarte tare speranta de viata care s-ar putea sa ajunga in tarile bogate la peste 85 de ani, in tarile cu un nivel mediu de dezvolatare la 70 de ani, iar in cele mai sarace sa creasca de la 51 la 66 de ani! 

Este teoria lui Huntington valabila?

O carte foarte interesanta si utila in descifrarea tendintelor planetare este Ciocnirea civilizatiilor și refacerea ordinii mondiale  scrisă de Samuel P. Huntington.Teoria propusă de acesta, a fost formulata pentru prima oară în 1993, în Foreign Affairs, unde a publicat un articol intitulat Ciocnirea civilizatiilor. Articolul era o reactie la cartea lui Francis Fukuyama, Sfarsitul istoriei si ultimul om (1992). Huntington crede că în timp ce epoca ideologiilor a apus, lumea s-a întors la o stare normala caracterizata prin conflicte culturale. În teza sa, el argumenteaza ca principală cauza a conflictelor în viitor vor fi diferentele de ordin cultural și religios.  În acest sens el spunea: “Ipoteza mea sustine că sursa fundamentala a conflictului in această lume noua nu va fi determinata de aspectul economic sau de cel ideologic. Marea diviziune în randul rasei umane si sursa dominanta a conflictelor va fi cea culturala. Statele nationale vor ramane în continuare cei mai importanti actori în problemele lumii, însa principalele conflicte între natiuni si grupuri din diferite civilizatii. Ciocnirea civilizatiilor va domina politica mondiala. Linia dintre civilizatii va reprezenta în viitor linia frontului”.

La mai putin de un deceniu in Scrisdoare catre America, cel mai vanat terorist al tuturor timpurilor Osama Ben Laden acuza: "Sunteti o natiune care exploateaza femeile ca pe niste bunuri de consum. Folositi femeile pentru a va deservi pasagerii, turistii si strainii, pentru a va creste marja de profit. Si va mai faliti ca sustineti libertatea femeilor." Fata de libertinajul culturii occidentale, perceptia lui Ben Laden pare retrograda, dar tocmai aceasta perspectiva aparent neimportanta reprezinta cheia conflictului cultural si ideologic dintre perspectiva islamica asupra familiei si filosofia americana, exportata dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial in toata lumea capitalista. 

In traditiile semitice, dar mai ales islamice, familia este expresia armoniei supreme.Caminul este teritoriul femeii, iar viata din afara casei este dominata si guvernata de barbat.Sexualitatea este conditionata de casatorie, iar adulterul femeii reprezinta un pacat capital, pentru care, in anumite regiuni fundamentaliste, se condamna la moarte. Misiunea spirituala a femeii in doctrina islamica, este procreerea, iar a barbatului este credinta nestramutata in Allah si in lumile superioare ale ingerilor. De fapt aceasta perceptie asupra familiei si vietii este comuna tuturor religiilor monoteiste.

Exista evidenta o uriasa discrepanta intre emanciparea femeii si a familiei in societatile occidentale si traditionalismul regiunilor estice. Razboaiele ideologice, culturale, religioase sau chiar interconfesionale au patruns in secolul XXI cu suficienta energie pentru a putea continua. Desi pare ciudat chiar si Europa laicizata nu si-a vindecat inca, ranile produse reciproc de catolici, protestanti si ortocsi.Si cum toate societatile sunt impartite intre traditionalisti si modernisti (cei care incearca sa redefineasca femeia, familia si sexualitatea) conflictele culturale vor marca, cu siguranta si urmatorul secol. Cu toata ingrijorarea traditionalistilor, se constata o schimbare fundamentala de paradigma in toata lumea.Din cauza ritmului de viata si mai ales a necesitatilor economice, femeia moderna si-a castigat un statut egal in drepturi si obligatii cu barbatul. Familia de tip islamic nu are nici o sansa sa supravietuiasca intr-un stat laic american sau european.Apoi intervine si rata din ce in ce mai scazuta a natalitatii, ceea ce ii ofera femeii mult mai mult timp pentru activitati sociale. In concluzie, teoria lui Huntington este piatra de hotar in jurul careia expertii americani in geopolitica isi construiesc predicatele. Oricand pot izbugni conflicte culturale, oriunde in lume. De exemplu in Orientul Apropiat exista viziuni diferite despre Viata si Credinta intre suniti si shiiti, in Europa continua sa se ciocneasca doua curente extrem de energice, cel hiperboreean, arian generat de migratiile istorice din nordul continentului si cel atlant, semit promovat de migratiile dinspre est.

Hitlerismul ca falanga a curentelor arianice chiar si-a propus ca solutie finala extinctia semitilor evrei! In spatiul ex-sovietic se ciocnesc pe de-o parte viziunile ortodoxiei pravo-slavnice, cu islamismul cecen , dar si cu tendintele ateiste. In S.U.A n-au incetat conflictele rasiale dintre albi, sud-americani si negri. Exista nuclee de fundamentalism islamic, gata oricand sa explodeze atat pe teritoriile americane, cat si in Europa si Rusia. Din acest punct de vedere Orientul Indepartat pare protejat, insa China are probleme culturale si teritoriale cu Tibetul, ideologia comunista separa Corea de Nord de Coreea de Sud. Japonia este privilegiata de faptul ca pe teritoriul ei nu se ciocnesc filosofii culturale diferite. Poate cel mai ilustru exemplu ca teoria lui Huntington este si inca va mai fi valabila este dat de fosta Yugoslavie pe teritoriul careia, la sfarsitul secolului trecut, croatii catolici, sarbii ortocsi si bosniacii musulmani s-au confruntat sangeros!

Cele trei stadii ale culturii planetare

Primul este barbaria. In aceasta prima varsta a culturii, barbarii sunt convinsi ca obiceiurile neamului lor, ale comunitatii sunt intocmai legilor naturii, si ca Dumnezeu este din acelasi aluat cu ei, de aceea vor incerca sa-i modeleze pe toti dupa propriul sistem valoric. Barbaria poate fi definita prin dictonul: "Cine nu este cu noi este impotriva noastra!"

Al doilea stadiu este civilizatia. Aceasta se defineste prin acceptarea Unitatii in Diversitate si mai ales prin capacitatea oamenilor civilizati de a echilibra in propriile minti, idei contradictorii. Cu alte cuvinte in civilzatie incep sa conteze nuantele. Fanatismul, indiferent de natura nu-si gaseste locul in civilizatie, caci exista o combinatie armonioasa intre credinta si scepticism, capabila sa confere echilibru.

Cea de-a treia etapa a culturii este decadenta. Decadentii sunt cinici, dezabuzati, iesiti din credinta si speranta. Acestia din urma ridiculizeaza totul si se lasa prada viciilor si leneveli. Pornind de aici putem observa ca in toate culturile, in toate generatiile si in toate sistemele religioase, politice si economice exista toate cele trei stadii.Barbarii isi impun vointa, civilizatii se lupta selectiv si eficient, iar decadentii au incetat sa mai lupte si se complac in disolutie! Europa a fost barbara pana in secolul al XV-lea, s-a civilizat incepand cu sec. XVIII si XIX si a intrat intr-o dulce decadenta in secolul XX.

Ce puteri vor trece in viitor prin aceste stadii. George Friedman crede ca urmatorul secol va apartine S.U.A: "Dar sa ne gandim la Statele Unite ca la un adolescent, la inceputul istoriei sale generale...America, la fel ca Europa Medievala, este inca barbara, Cultura sa ramane neformata. Vointa sa este puternica. Emotiile sale o duc in directii diferite si contradictorii...". Printre altele, Friedman doreste sa ne convinga ca daca in acest stadiu barbar, S.U.A este atat de puternica si chiar omniprezenta, atunci cand va evolua inspre civilizatie va fi capabila sa imprime un curent planetar unic! Dar sa nu uitam pentru cine lucreaza Friedman si sa nu ne lasam prea coplesiti de energia americana. Totusi Dumnezeu nu are nationalitate, deci va gasi un echilibru natural!

Razboiul rece si efectele sale in zorii secolului XXI

Cea mai teribila confruntare planetara avea sa debuteze in 1945. Conflictul dintre S.U.A si U.R.S.S, cunoascut ca Razboiul Rece a impartit planeta in doua curente de gandire ideologica si geopolitica: democratia conservator-liberala garantata de americani si de catre N.A.T.O si democratia populara, girata de sovietici si de tarile membre Pactului de la Varsovia. Initial a fost vorba despre o competitie pentru mostenirea Europei. Americanii s-au stabilizat in Occident, iar sovieticii in Est. Avantajul urias la Statelor Unita a constat in accesul la oceane. U.R.S.S devenise un imperiu respectabil dar ingradit de uscat.

 Asadar, comunistii nu puteau ataca din exterior S.U.A, in timp ce acestea ii puteau controla si chiar stapani pe sovietici. Din nordul Norvegiei pana in Turcia, americanii au creat o alianta de state marginind Uniunea Sovietica. Interesant,  in 1970 in aceasta centura de forte s-a asezat si China comunista dupa ce a infierat imperialismul sovietic. Asa cum am vazut, geopolitica urmareste sa stapaneasca doua domenii: geografia si puterea si astfel ori de cate ori sovieticii gaseau o portita de acces in spatele liniilor inamice se pomeneau cu rasuflarea parfumata de guma de mestecat a soldatilor americani,  direct in ceafa!

Insa ascendentul american avea sa se tulbure odata cu esecurile militare din Cuba, Coreea, Vietnam. Intre anii 1960-1970, stanga coordonata de la Moscova avea sa administreze niste lovituri de imagine tarilor capitaliste.Insa, prabusirea U.R.S.S de la inceputul anilor '90 au lasat planeta cu un singur jandarm capabil sa intervina cand lucrurile scapa de sub controlul rational al vietii geopolitice.Un strateg britanic, Halford  Mackinder a elaborat Heartland Theory in care vorbeste despre regiunea Eurasia: "Cine conduce Europa de Est (influenta Rusa) conduce Heartland (inima regiunii Eurasia). Cine conduce Heartland, conduce World-Island (Eurasia integral). Cine conduce World-Island, conduce lumea". Aceasta teorie a fost "biblia" englezilor si americanilor in Razboiul Rece. Poate cel mai mare expert american in Geopolitica, amiralul Alfred Thayer Manhan a scris cartea The Influence of Sea Power on History in care afirma ca cine controleaza apele marilor, conduce de fapt intreaga lume!

Razboiul Rece a impartit lumea in doua ideologii si doctrine diferite, ambele impuse si sutinute de Oculta Mondiala, ca pe niste experimente nascute din ideea stabilitatii planetare girate de doua forte opozite: capitalism-comunism! Generatia politica a lui Mihail Gorbaciov a inteles ca teribila competitie cu Vestul a secatuit resursele sovietice si a uzat teribil realtiile in interiorul Pactului de la Varsovia. Incepand cu 1984, reformele impuse de Kremlin, Glasnostul si Perestroika au slabit autoritatea totalitara a Moscovei asupra jumatatii de planeta pe care o coordona. "Prabusirea Uniunii Sovietice in 1991, la 499 de ani dupa expeditia lui Columb, incheia o intreaga era istorica. Pentru prima data intr-o jumatate de mileniu, sediul puterii nu mai era Europa, tot asa cum Europa inceta sa mai fie punctul central al disputelor internationale!"scrie Friedman.

Istoria Europei ne poate ajuta sa-i prevedm viitorul

Cu sase secole in urma, oamenii traiau intr-un izolationism conceptual. Indivizii nu aveau constiinta unei apartenente comune ci credeau ca sunt plamaditi din aluaturi diferite. Conflictele rasiale au culminat pana in a doua jumatate a sec.XX. Europenii, pana in secolul al XV-lea auzisera despre alte continente, dar nu le vazusera...Imperialismul european a creat prima globalizare. Interesul Vaticanului de a exila elementele recalcitrante de pe continent au creat Cruciadele si invazia Orientului Apropiat in zorii Evului Mediu, apoi dorinta Coroanei Britanice de a scapa de detinutii foarte periculosi au dus la cucerirea Australiei. Dorintele expansioniste si de putere ale Spaniei si Portugaliei aveau sa descopere Americile si sa schimbe fundamental destinul regilor mayasi, azteci, tolteci...

Europa Atlantica a devenit incepand din secolul XV centrul noului sistem global de aliante politice, diplomatice, bazat pe comert! Intre secolele XVI-XX, Europa a influentat geopolitica intregii lumi.Cine a controlat oceanul a avut acces direct catre intreaga lume. Astfel s-au intarit imperiile coloniale ale Angliei, Frantei, Spaniei, Portugaliei. O intrebare se impune: Ce anume a facut ca Europa sa devina Centrul Lumii, cata vreme aceasta regiune nu era nici cea mai emancipata, nici cea mai dezvoltata zona a lumii? Un posibil raspuns ne-ar veni de la un diplomat venetian, Pietro Pacelli Guildo care scria intr-o scrisoare catre un omolog rus, in secolul al XVIII-lea: "Puterea noastra consta in bani si geografie!" Europa dezvolta, in epocile trecute un comert foarte intens cu Asia, mai ales cu India. Condimentele orientale nu erau folosite in special pentru gust ci mai ales in conservarea alimentelor, fara de care europenii n-ar fi putut sa se dezvolte! Pana la cresterea Imperiului Otoman, batrana Europa a folosit Drumul Matasii pentru a intretine relatii de export si import cu Asia exotica si vulnerabila prin izolationism! Dupa ce turcii au devenit o putere militara, europenii s-au straduit sa gaseasca rute ocolitoare catre Asia. Astfel, ibericii (spaniolii si portughezii) au explorat alte cai maritime pentru a evita contactul cu noul si agresivul imperiu islamic otoman. Succesul iberic s-a datorat exceptionalei flote de care dispuneau. Si aici apare primul paradox, desi Europa a dominat lumea din Evul Mediu si pana la terminarea celui de Al Doilea Razboi Mondial, nu a putut ramane unita. Timp de cinci secole ea a fost sfasiata de razboaie religioase si civile. Intre catolici si protestanti s-au dus razboaie teribile. Ce putere unica si uriasa ar fi avut un imperiu european? Pai este simplu de imaginat daca am insuma Imperiul Britanic, cu cel Portughez, Francez, Spaniol...Din pacate, orgoliul si vanitatea europeana au impiedicat formarea celui mai spectaculos imperiu planetar, natiunile au dus razboaie epuizante intre ele, iar dihotomiile dogmatice au impartit continenetul in zone de influenta:catolica (Franta, Italia, Spania, Portugalia, Imperiul Habsburgic), protestanta (Anglia, Tarile de Jos, Tarile Nordice) si ortodoxa (Tarile Balcanice).

George Friedman a gasit si motivul geografic pentru care europenii nu au reusit sa-si creeaze cel mai intins imperiu de la cel roman pana in prezent: Canalul Manecii! "Mai intai spaniolii, apoi francezii si in cele din urma germanii au reusit sa domine continentul european, dar nici una dintre aceste natiuni nu a reusit sa traverseze canalul. Intrucat nici una nu a putut sa infranga Marea Britanie, rand pe rand, cuceritorii au esuat in incercarea de a tine Europa unita!" Primul Razoi Mondial desfasurat intr-o proportie uriasa pe teritoriul european a adus peste 10.000.000 de victime si ruinarea celor mai performante economii. Pacea de la Versailles a lasat continentul pe un butoi cu pulbere.

Umilirea Germaniei avea sa reinstaureze razboiul in 1939. Cand Hitler ameninta sa reaseze Germania in fruntea noii globalizari europene, dupa cucerirea in sase saptamani a Frantei si dupa reusitele planului Barbarosa care permisesera trupelor wehrmachtului sa ajunga la portile Stalingradului, dar mai ales dupa vulnerabilizarea flotei britanice, S.U.A avea sa intervina decisiv in razboi, practic "furand" victoria nemtilor de sub nas! Americanii au fost geniali mentinand aliatii impotriva lui Hitler, in razboi cu ajutorul planului Lend Lease, un program prin care S.U.A furnizau englezilor, sovieticilor, francezilor, chinezilor si altor aliati, materiale de razboi, cerand in schimb permisiunea de a constru baze militare americane pe teritoriu european. Astfel intre 1941 si 1945, administratia S.U.A a urmarit stabilirea de baze militare in Newfoundland, Indiile de Vest si Bermude, vaduvind pe termen lung Anglia de suprematie privind controlul oceanelor! Din cauza amenintarii Germaniei, Marea Britanie s-a vazut nevoita sa predea toate facilitatile maritime in mana militarilor americani! Bilantul acestui razboi avea sa fie catastrofal pentru batranul continent: peste 55.000.000 de morti, militari si civili, ruinarea economiilor tuturor beligerantilor.

In schimb, S.U.A au iesit extrem de avantajate din razboi: aproximativ 500.000 de militari, aproape nici un civil cu o industrie in plina dezvoltare, fara nici un oras bombardat in afara de baza militara din Pearl Harbour devastata de aviatia japoneza. Platind doar 1% din pierderile totale de razboi, America a preluat dominatia rutelor din Atlanticul de Nord, de la britanici, a ocupat vestul Europei precum si intreaga Japonie dupa demonstratia fortei atomice de la Hiroshima si Nagasaki. La sfarsitul acestui razboi, Europa si-a pierdut intreaga influenta coloniala: Anglia se retrage din Palestina, Pakistan si India, Franta renunta la Alger, Tunisia si Maroc, Germania pierde controlul din Africa etc.

Ce ne asteapta din a doua jumatate a secolului?

Analistii de politica externa intrevad ridicarea unor tari care vor deveni puternice dupa prima jumatate de secol. Friedman remarca trei tari pe cale de a se evidentia dupa 2050.

Prima este Japonia. Actualmente, aceasta este a doua economie din lume, dar care insa este vulnerabila prin dependenta de materii prime. Avand o foarte veche traditie militara, Japonia nu va mai putea ramane mult timp o natiune pacifista. Problemele legate de lupta pentru suprematie economica in Orientul Indepartat vor forta Japonia sa intre in competitie cu China, Taiwan, Coreea de Sud pentru prezervarea superioritatii tehnologice. Mana de lucru japoneza devine din ce in ce mai scumpa fata de cea chineza...

A doua tara care se va detasa si se va impune ca putere regionala va fi Turcia, care in prezent este a saptesprezecea putere economica mondiala. Sa ne amintim de gloria si suprematia imperiului Otoman. Imperiul se naruie dupa 1877 cand Razboaiele de Independenta au scos tari precum Bulgaria, Grecia, Tara Romaneasca de sub influenta de la Constantinopole. La sfarsitul Primului Razboi Mondial, din imperiu nu mai ramasese nimic, insa apare un lider cu adevarat providential, Moustafa Kemal Ataturk, parintele Turciei moderne, cel care a desparti apele intre islam si politica pe sistemul "sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu"! Inspirat de Revolutia Franceza, cand Biserica a fost scoasa din treburile politice, Ataturk investeste armata cu misiunea de a pastra Turcia in zona laica! "Balcanii, Caucazul si lumea araba din sud sunt instabile. Pe masura ce puterea Turciei va creste-iar economia si armata sa sunt deja cele mai puternice din regiune-acelasi lucru sa va intampla si cu influenta ei" scrie George Friedman in Urmatorii 100 de ani.

Cea de-a treia tara va fi Polonia, care a incetat sa mai fie o putere considerabila in regiune din sec. al XVI-lea. Alaturi de Friedman se adauga si analisti din est, Vladimir Volkoff fiind unul dintre ei care pariaza dupa 2050 in revirimentul polonez, argumentand ca exista doi factori in favoarea acestei dezvoltari geopolitice. Primul va fi declinul Germaniei, care desi este motorul economiei europene nu a reusit sa inteleaga principiile dinamismului si expansiunii planetare, ramanand strans legata de relatiile inter-europene, apoi se mai adauga si scaderea dramatica a populatiei. Nici rusii nu privesc cu ochi buni o Polonie prea puternica, istoria demonstrandu-ne invazia in cleste germano-sovietica de la Katyn.Si de aici se naste cel de-al doilea factor.S.U.A nu vor mai ingadui ca Polonia sa fie sfartecata intre nemti si rusi.Scutul american anti-racheta ii confera Poloniei un ascendent militar fata de Rusia. Daca Polonia se va inatri comercial si militar poate reprezenta un scut teribil care sa apere Europa de o posibila agresiune ruseasca. Observam, pana acum ca cele trei tari, ca se se poata impuna pe scena geopolitica ar trebui sa dezvolte relatii externe foarte armonioase cu americanii. Asadar, relatiile dintre Japonia, Turcia, Polonia si Statele Unite vor marca dezvoltarea, dinamica si echilibru in urmatorul secol. George Friedman crede ca din inrauirea acestor relatii se poate declansa cel de-Al Treilea Razboi Mondial.

Eu, am sa indraznesc sa adaug pe aceasta lista cu tari in dinamica si Romania. Argumentez atat prin asezarea geo-strategica a tarii, pe linia de demarcatie dintre Orient si Occident, prin faptul ca reprezinta cea mai inaintata frontiera europeana spre Rusia, prin relatia militara foarte buna cu Statele Unite, cat si prin capacitatea umana de dialog inter-cultural si inter-confesional. Daca Romania va reusi sa se curete de "cartitele" rusesti catarate in functiile decizionale ale tarii, a caror misiune fundamentala este impiedicarea dezvoltarii unei infrastructuri viabile si a unui sistem functional, si inteleg disconfortul Moscovei de a avea in coaste o tara membra N.A.T.O si U.E, cu baze militare americane, bine structurata si bine organizata, va deveni un actor regional foarte important. Romania poate, deveni totodata, un factor de stabilitate in Balcani si un negociator redutabil intre occident si tarile arabe.

Premizele inceputului de secol XXI

 

Secolul XX a definitivat disolutia imperiului european prin consecintele Primului Razboi Mondial, a consolidat noi doua mari imperii: S.U.A si U.R.S.S, a impus China ca pe un factor de stabilitate in zona asiatica prin decaderea militara a Japoniei, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, a impartit planeta in comunism si capitalism, ca spre finalul sau sa conduca la implozia sovietelor, renasterea democratiei in fostul Pact de la Varsovia, aparitia fundamentalismului islamic pe teritoriile americane, europene si rusesti...Iata cat de contorsionat si aproape imprevizibil a fost secolul trecut, insa cum noi stim deja ca prezentul este o consecinta a trecutului, iar viitorul o expresie a energiilor prezente, putem, prin analogie sa ne facem o imagine de ansamblu al primului secol din mileniul III. George Friedman in Urmatorii 100 de ani, porneste de la premiza ca in zorii secolului XXI, exista o singura putere atotstapanitoare: S.U.A. Motivele nici nu sunt greu de descoperit. Americanii formeaza astazi, cea mai puternica natiune din punct de vedere militar, economic si politic. Ca sa putem intelege ce va urma, e bine sa stim ce a  fost si ce energie dominanata este! Ultimile cinci secole au apartinut Europei, imperiile sale au creat primul sistem global al umanitatii postdeluviene.Calea principala care lega Europa de restul planetei a fost Atlanticul de Nord. Deci, cine controla aceste rute se impunea ca lider regional. De aceea, in ultimii cinci sute de ani, Anglia, Spania, Portugalia si Franta s-au razboit pentru suprematie. Incercarea unor tari europene fara acces la mari si ocean de a schimba raportul de forte s-a dovedit mult prea costisitor in pierderi de vieti omenesti. Astfel imperiul Austro-Ungar se prabuseste sub propria greutate la inceputului secolului trecut, iar incercarea Germaniei de a reface Imperiul Roman Germanic s-a dovedit a fi cea mai halucinanta experienta umana!

La inceputul anilor '90 oceanul Pacific devine la fel de important ca ruta comerciala ca si Atlanticul. Acest fapt avea sa schimbe fundamental raportul de forte spre sfarsitul secolului XX. George Friedman scrie: "Cu o Europa redusa la o colectie de puteri secundare dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial si cu aceste schimbari in tiparele comerciale, Atlanticul de Nord nu mai era singura cheie. Acum acea tara care controla atat Atlanticul de Nord cat si Pacificul, putea controla daca dorea, intregul sistem comercial al lumii si, prin urmare economia mondiala. In secolul XXI, orice natiune plasata la ambele oceane dispune de un avantaj enorm." Secolul al XIX-lea a fost dominat de Marea Britanie, tocmai pentru ca flota sa putea asigura suprematia in Atlantic. Astazi, S.U.A este singura natiune planetara care poate controla nu numai rutele atlantice, dar, datorita uriasei sale puteri militare s-a impus si in Pacific. Iata concluzia lui Friedman: "Puterea mostenita, impreuna cu pozitia geografica, fac din S.U.A pionul central al secolului XXI." Dar tocmai aceasta uriasa pozitie va genera doua abordari menite sa modifice relatiile geopolitice. Prima va fi reprezentata de efortul formarii unei coalitii de puteri secundare care vor incerca sa tempereze si sa controleze expansiunea de putere americana si cea de-a doua in care Statele Unite vor incerca sa impiedice formarea oricarei puteri concurente.In viziunile lui Adam Smith si George Friedman, natiunea americana a preluat incepand cu a doua jumate a secolului trecut rolul de putere dominanta de la europeni. Nefericitele atentate de la 11.09.2001 au obligat S.U.A sa-si extinda influenta militara in Orientul Apropiat. Alibiul concentrat in "Cruciada impotriva terorismului" ascunde de fapt incercarea americanilor de a impiedica refarcerea Califatului (Imperiul Islamic) tendinta din ce in ce mai evidenta a fundamentalistilor dezabuzati de "imperialismul american care se hraneste hulpav din petrolul arabesc" (Osama Ben Laden intr-o inregsitrare video).

 Americanilor nici nu le-a fost foarte greu. Dupa ocuparea Irakului si mai ales dupa embargoul impus Iranului, administratia de la Washington s-a impus puternic in regiune. Prin relatiile privilegiate cu Israelul, americanii urmaresc destramarea lumii islamice, sau mai precis, sa impiedice refacerea califatului. "Statele Unite nu au nevoie sa castige razboaie. Tot ce trebuie sa faca este sa acumuleze suficienta putere pentru a li se opune" spunea intr-un discurs Colin Powell secretar de stat al SUA, sef al Statului Major interarme în timpul administrației lui George Bush, conducatorul armatei americane în timpul Războiului din Golf (Kuweit și Irak, 1991). Friedman este pesimist cu privire la pacea urmatorului secol. Contrazicand viziunea lui Andre Malraux care spunea: "Secolul XXI va fi religios sau nu va mai  fi defel", el scrie: "Secolul XXI va cunoaste chiar mai multe razboaie decat secolul XX, cu toate ca vor fi mai putin catastrofale, dat fiind atat schimbarile tehnologice, cat si natura provocarilor geopolitice." O alta provocare geopolitica a urmatorului secol il reprezinta Rusia care nu va putea sa-si tina prea mult timp in frau, tentatia puterii imperiale. Vladimr Putin pare decis, ca si urmasul sau Medvedev sa urmeze cu sfintenie Testamentul lui Petru cel Mare, care si-a imaginat refacerea Imperiului Roman Rasaritean cu capitala la Sankt Petersburg sau la Moscova. Resursele naturale, logistica militara si capabilitatile umane, fac din Rusia un jucator de liga principala, dar problemele interne, infracstructura slaba, coruptia din administratie, animozitatile de la granita cu Ucraina, declinul populatiei obliga administratia de la Kremlin sa fie prudenta in relatiile internationale si impune un ton civilizat in dialogul cu tarile N.A.T.O si membre U.E. 

Un alt competitor extrem de important este China. In ciuda entuziasmului planetar legat de modelul chinez (administratie centralizata-economie libera), analistii geopolitici sunt rezervati cand vind vorba despre puterea mondiala a Chinei. Analizele se bazeaza in primul rand pe realitatea geografica a tarii. Cu Siberia in Nord, cu Himalaya si jungle impenetrabile in sud, cu o mare parte din poulatie concentrata in est, cu diferente uriase de nivel de trai intre zonele urbane si cele rurale, fara o putere navala majora si dependenta de exporturile in celelalte regiuni planetare fac din China o tara relativ izolata fizic si dependenta economic. Daca adaugam si lipsa resurselor naturale care sa mentina dinamica de progres, intelegem de ce, cel putin in prima parte a secolului XXI, China nu va reprezenta un concurent teribil pentru S.U.A.

Preambul

Studiind cu atentie tratatele de geopolitica, dar mai ales initiati de George Friedman,profesor de stiinte politice, consultant pentru agentii guvernamentale si ale inaltilor ofiteri din armata americana pe probleme de securitate si aparare,fondator si CEO al Stratfor prin ultima sa carte, Urmatorii 100 de ani, putem sa avem o viziune coerenta asupra primului secol din milieniul al III-lea. Avem un imbold suficient de puternic pentru a indrazni sa plonjam in atat de tenebroasa si complicata politica externa: "Celui ce priveste lumea prin ochii ratiunii, lumea la randul ei, ii dezvaluie fata ei rationala. Relatia este reciproca"- George Wf Hegel. Profesorul Friedman enunta ca geopolitica presupune doua lucruri: Primo, oamenii sa caute asocieri si organizari in afara familiei si sa se angajeze in politica, pornind de la loialitatea fata de mediu nativ, fata de semeni si de locuri. Relatia energetica, traditionala,culturala fata de un trib, un popor, fata de o comunitate sau o tara sunt sentimente naturale. Fiecare dintre oameni se raporteaza, asadar, firesc si la identitatea nationala, de unde putem lesne deduce ca relatiile dintre natiuni tind sa se armonizeze sau sa se tulbure in functie de interesele dominante. Prin aceasta prisma, realitatea razboiului este omniprezenta. In al doilea rand, geopolitica relationeaza politica externa de asezarea geografica. "In Antichitate, diferenta dintre Sparta si Atena era cea dintre un oras in interiorul uscatului si un imperiu maritim. Atena era bogata si cosmopolita, in timp ce Sparta era saraca, provinciala si foarte dura. Un spartan era foarte diferit de un atenian, atat din punct de (G.Friedman: Urmatorii 100 de ani). Asadar, deducem ca geopolitica nu este doar denumirea snoaba a relatiilor internationale ci reprezinta in primul rand o metoda de analiza, un mod de a gandi despre lume si a anticipa evenimentele planetare importante.Geopolitica functioneaza pe principiul: "maini invizibile care regleaza comportamentul natiunilor si ai altor actori internationali". Fiecare natiune cauta intr-un mod aproape organic sa-si satisfaca interesele care conduc la propasirea materiala si spirituala si de aici intelegem ca Geopolitica se inrudeste in diferitele planuri de actiune cu Economia. Urmarirea pe termen scurt si mediu a intereselor natiunilor, sistemelor politice si ideologice, viziunile conducatorilor face previzibila organizarea sistemului international in viitor cu singura conditie ca filosofiile geopolitice si economice sa fie rationale. Doar ratiunea ganditorilor din sistemele politice, economice si militare ofera predictibilitate, caci fiind actori lucizi, realitatea le ofera alternative limitate. E ca la sah, cu cat esti un jucator mai bun, cu atat mai clar iti vezi si analizezi optiunile si ai nevoie de mai putine mutari. Si natiunile sunt constranse de realitate, exact ca sahistul de mutari.  

vedere cultural cat si politic"

Din masele de oameni aflati in evolutie culturala si infomationala diferite se detaseaza, intr-un mod rational, liderii. Conducatorii natiunilor inteleg care sunt mutarile cele mai ofertante si se straduiesc sa atinga obiectivele fara sa tulbure prea tare interesele vecinilor.In materie de politica externa, pe timp de pace si in sistemele democratice, exista continuitate pe un termen mult mai lung decat in politica interna. Fara a fi nici pe departe eruditi sau specialisti, liderii politici sunt constransi de informatiile pe care le primesc din medii diferite sa faca o politica externa previzibila si in armonie cu vecinii si tarile cele mai puternice. Churchill spunea amuzat: "Nu economia cea mai puternica castiga razboiul, ci tunul din spatele economiei cele mai puternice!" De aici putem intelege ca ingredientele de baza ale unei natiuni puternice sunt: sistemul militar, economic, social, pozitionarea geografica si mai ales capacitatea de a insufla valori universale! Geopolitica nu tine cont de corectitudine, de virtuti. de dezbateri politice internationale ci inseamna, mai degraba forte teribile, ample care constrang oamenii si natiunile sa actioneze in anumite moduri. Provocarile noului secol sunt mari, intrucat predictibilitatea natiunilor este viciata de criza morala, politica si economica in care se afunda planeta.