China (partea a II a)

China intra in perioada de haos la mijlocul secolului al XIX-lea si iese incepand cu 1949, dupa ce comunistii pun mana pe putere. Motivul pierderii autoritatii imperiale s-a datorat uriasei discrepante dintre regiunile de coasta, aflate in relatii comerciale cu europenii si cele sarace, din interiorul tarii. Guvernul nu a putut uniformiza nivelul de trai, ceea ce a aruncat tara in plina destructurare. Mao, dupa ce a esuat in inceracarea de porni revolutia, pe coasta, la Shanghai, isi schimba directia si porneste intr-un mars catre interiorul tarii, recruteaza tarani saraci si muncitori exploatati si declanseaza un razboi civil, pe care-l castiga cu greu. Dupa ce pune stapanire pe regiunile bogate, readuce China la izolarea initiala. Mao a tinut cu mana forte un guvern unit si puernic, dar teama lui fata de realtiile internationale a trimis China inspre saracie. Succesorul lui Mao, Deng Xiaoping a intuit ca este nevoie de relatii internationale, dar si de o preocupare atenta catre o distribuire inteligenta a resurselor in incercarea de uniformiza nivelul de trai. In scurt timp dupa, deschidere, China isi redescopera potentialul comercial, in regiunile de coasta.

Comertul si productia au dinamizat orase precum Shanghaiul, considerat New Yorkul chinezesc. Pentru a preintampina haosul nascut din frustrarea populatiei sarace, guvernul si-a intarit autoritatea, recurgand deseori la masuri restrictive si care incala drepturile omului. Secolul XXI, gaseste China intr-un paradox socio-politico-economic: administratie comunista, economie de piata si un drept la informatie, partial cenzurat de guvern. Capitalismul chinez nu este real, adica dictat de realitatile pietei. Pentru a putea castiga piata, dupa piata, guvernul a hotarat sa produca cel mai ieftin. Astfel, exporturile au adus la buget sume uriase, dar care insa au fost distribuite intr-o filosofie comunista, deloc pragmatica. Ca mana de lucru sa fie atat de ieftina, drepturile fundamentale ale omului au trebuit incalcate. Iata cum vede Friedman lucrurile: "Lumea are un apetit grozav pentru produse de export ieftine, iar banii care vin de pe urma lor tin pe linia de plutire o afacere inglodata in datorii. Dar, cu cat China scade mai mult preturile, cu atat mai mic este profitul de pe urma lor. Exporturile fara profit pun in miscare masinaria economiei, dar cu toate acestea nu se ajunge nicaieri. Ganditi-va la asta ca la o afacere care face bani buni vanzand produsele sub pretul de productie. Visteria afacerii se umple pe o parte si se goleste, la fel de repede, pe alta."

China (partea I)

Un sfert din populatia lumii traieste, astazi, in China. In ultimii 30 de ani, economia sa a cunoscut o crestere fara precedent, dar asta nu inseamna ca poate fi nelimitata, tinandu-se cont ca subsolul chinez nu are atatea resurse proprii cat sa sutina o asemenea dinamica exploziva. Specialistii se asteapta la o stagnare a "modelului chinez". Friedman este de parere ca o incetinirea a ritmului cresterii economice poate provoca probleme sociale consistente. Geografia Chinei nu este foarte ofertanta pentru un mare imperiu expansionist, in primul rand pentru ca vorbim de o insula, care nu este inconjurata de ape, ci de teritorii si terenuri pustii si ostile din punct de vedere climatic, care o izoleaza de restul lumii. Ca o dovada ca aceasta uluitoare tara n-a avut tendinte expansioniste in istorie, sta Marele Zid, construit special sa-i apere pe chinezi de invaziile din exterior. In nordul Chinei se afla Siberia si stepa mongola, la sud-vest sunt muntii Himalaya, la sud este o alternanta de munti si jungle care strabat Laosul, Vietnamul si Myanmarul, la est sunt oceanele. Se poate calatori masiv, doar prin vest, la granita cu Kazahstanul. Cea mai numeroasa populatie locuieste in est, de-alungul celor 1600 de km. de coasta, restul tarii find aproape nepopulat. In sec. al XII-lea China a fost ocupata de catre mongoli. Uneori, in istorie, si-a inchis portile comertului international preferand izolationismul, schimbului cultural. Pe la mijlocul sec.al XIX-lea, europenii se apropie timid de China izolationista, descoperind o tara unita conceptual, dar saraca. Europa a fortat relatiile economice atragand China in comert, si redinamizand rutele terestre, cum ar fi Drumul Matasii. Urmarile relatiilor cu europenii au marcat hotarator evolutia Chinei. In primul rand s-a constatat o crestere a bunastarii regiunilor de coasta, implicate in comert, dar care a accentuat dezechilibrul intre regiunile bogate si cele extrem de sarace din interiorul tarii. Discrepanta a slabit controlul guvernului central asupra regiunilor de coasta, ducand la cresterea instabilitatii si a haosului

Cateva cuvinte despre Romania

Pentru a intelege ce ne asteapta, trebuie sa ne cunoastem foarte bine mostenirea secolelor trecute. Asezate la rasucrucea marilor culturi occidentale si orientale, Principatele Romane au fost prinse secole de-a randul, in menghina unor puteri mult mai mari. Transilvania s-a aflat sub dominatie austro-ungara, Moldova s-a vazut splitata intre Polonezi, Rusi si Turci, ca si Tara Romaneasca. Razboiul de Independenta impotriva Imperiului Otoman a asezat Muntenia si Moldova sub aripa tarista. Dupa Primul Razboi Mondial, se alipeste si Transilvania Principatelor, formand Romania Mare, insa pierdem Basarabia, care este anexata viitorului Imperiu Sovietic. In aceasta ordine de idei, Romania inca se afla prinsa intr-un cleste revansard ruso-maghiar. Intrata in U.E si NATO, tara noastra are sansa de a-si intari pentru prima oara in istoria sa granitele vecini  harpareti si dominanti: Rusia si Ucraina. Faptul ca si Ungaria, nostalgica dupa Transilvania a intrat in aceeasi familie europeana, garanteaza, cel putin formal, faptul ca emotiile teritoriale sunt de domeniul trecutului. Estul europei, dupa prabusirea comunismului a cunoscut evolutii diferite, astfel provinciile fostelor imperii: Ungaria, Cehia, Polonia se armonizeaza mai usor cu valorile occidentale, in schimb tarile aflate in ultimii 100 de ani sub influenta Rusa, raman inca prizonierele unui sistem de gandire oligarhic si retrograd. Stalin a intuit ca occidentul este o expresie a gandirii latine si atunci a dat ordin serviciilor secrete sa transforme Biserica Ortoxa Rusa in "Vaticanul Rasaritului". Nu de putine ori, interesele pravo-slavnice s-au insinuat in Europa prin unele biserici ruseseti schismatice. Ar fi o naivitate sa credem, ca dupa 1989, interesele Rusiei nu au fost prezervate pe teritoriul Romaniei. Insasi rasturnarea de regim din 1989 a fost coordonata si de la Moscova, interesul principal al KGB-ului de atunci fiind sa-si stearga toate urmele din arhivele securitatii romanesti, mai ales cele apartinand Diviziei anti-KGB, infiintate dupa invadarea Cehosolvaciei in 1968, pentru ca, mai apoi, intr-o noua configurare geo-politica sa-si poata continua servicul intru gloria "Mamei Rusia".

Peste aceasta structura oculta s-a suprapus, mai ales dupa Razboiul din Iugoslavia si dupa atentatele din 9.11.2001  intersul S.U.A de a avea un partener strategic la granita Europei cu Rusia si la granita occidentului cu Orientul Apropiat.Astfel, Romania se vede nevoita astazi sa danseze foarte greul balet pe poante cu doi parteneri supraponderali cu interese divergente: Rusia si Statele Unite. Din punct de vedere economic, Romania inca nu si-a clarificat oportunitatile de productie si nu si-a gasit locul in marea orchestra europeana. Nemaiavand industrie si agricultura, functionale, Romania s-a trezit dependenta de importurile din tarile membre, scutite de taxe. Este aproape bizar, ca fostul granar al Europei din perioada interbelica, sa ajunga astazi sa importe cereale. Anual, din cauza lipsei produselor romanesti, mare parte din veniturile populatiei ajung in banci si conturi straine. Singura posibilitate de a echilibra situatia, ar fi exporturile, insa din cauza unei clase politice fundamental corupte si vandute unor interese straine, de peste 20 de ani, Romania n-a mai fost capabila sa-si gaseasca loc in liga comertului exterior. Sansa Romaniei sa-si construiasca si intareasca o identitate continentala ar fi elevarea clasei politice, eliminarea coruptiei structurale si concentrarea pe tipuri de productie necesare la nivel mondial. Daca industria de aparare se afla in portofoliul american, resursele de gaze haturale si hidrocarburi se afla in mainile rusilor, industria grea pe mana nemtilor, agricultura este coordonata in U.E de Franta si Spania, industria usoara este atuul Italiei, ce ar putea Romania sa ofere partenerilor sai, pentru a deveni un partener respectabil si cu drepturi egale? La aceasta intrebare vor trebui sa gaseasca raspuns, generatiile urmatoare de politicieni.

Provocarile lumii musulmane

Lumea musulmana va ramane instabila desi, ca falie geopolitica, in momentul de fata este tinuta sub control, mai ales prin faptul ca in esenta dogmatica exista conflictele interne dintre suniti si siiti. Neregasindu-se intr-o unitate conceptuala, musulmanii nu vor avea puterea de a se impune ca un model imperial. George Friedman analizeaza: "Desi aceasta instabilitate nu va degenera intr-o revolta islamista generala, se naste totusi posibilitatea ca un stat musulman sa profite de ea, prin urmare si de slabiciunea altor natiuni, pentru a se afirma ca putere regionala."  Cele mai mari state musulmane din lume sunt Indonezia si Pakistanul, dar ambele macinate de conflicte interne si de granite puternice. Chiar daca Pakistanul este o putere nucleara nu-si va putea emite potentialele pretentii de dominare atata timp cat este flancat de China si Rusia la nord, de India la est si de Afghanistan la vest! Urmeaza alte trei state musulmane cu potential:Egiptul (80.000.000 locuitori), Turcia (71.000.000 locuitori) si Iranul (65.000.000 locuitori). Sa patrundem putin si in analiza economica.

Turcia are un PIB de aproximativ 660.000.000 de dolari si ocupa locul 17 pe plan mondial. PIB-ul Iranului este sub 300.000.000 dolari, situandu-l pe locul 29, iar Egiptul se afla pe locul 52 cu un PIB de 125.000.000 dolari/an. Turcia a cunoscut o crestere economica foarte importanta in ultimii 5 ani cu cinci pana la opt procente anual. Cu o exceptie de doi ani, cat s-a aflat in recesiune si Iranul a avut o crestere cu peste 6% a PIB-ului. Dintr-o perspectiva economica, Turcia, pare candidatul perfect pentru a deveni Tigrul Orientului Apropiat si posibil viitor partener european, tinand cont de faptul ca o parte a Turciei este continentala. 

Din punct de vedere militar, Iranul pare a fi cel mai agresiv si amenintator, insa analistii geo-politici considera ca tocamai aici se afla si punctul cel mai vulnerabil al tarii. Pai, in primul rand, Iranul are de luptat pe mai multe fronturi. Desi sunt un stat islamic, nu sunt arabi, apoi ei sunt siiti, aflati intr-un conflict qvasipermanent cu sunitii. Se mai adauga si pozitia geografica destul de putin ofertanta. La estul Iranului se afla Afghansitanul, la nord e Rusia, inspre vest se afla Irakul. Concluzia trasa de specialisti: Nu ii este usor Iranului sa-si concentreze puterea in regiune. Orice miscare i-ar costa prea mult, caci se afla in permanenta monitorizati de Jandarmul Planetar, S.U.A!

Egiptul s-a straduit cu putere sa devina lider regional. Sub Gamal Abdel Nasser, tara s-a reformat si s-a modernizat pe modelul Turciei lui Attaturk, insa dupa acordurile cu Israelul de la Camp David, in 1978, Egiptul a incetat sa-si mai extinda dominatia. Cu privire la aceasta tara, sa-l lasam tot pe Friedman sa se exprime: "Data fiind economia si relativa sa izolare si insularizare, este greu sa vezi Egiptul o putere locala, indiferent cat de mult timp i-ar lua acest proces.  Mai probabil ar fi sa intre sub sfera de influenta a unei alte natiuni, fie ca ar fi vorba despre Turcia, America sau Rusia, asa cum i-a fost, de altfel, soarta secole de-a randul."

O zona strategica: Eurasia

De la Germania centrala pana la Pacific si din Caucaz pana in Afghansitan se intinde o falile dominata in cea mai mare parte a secolului trecut de U.R.S.S. Dupa anii '90, cand imperiul bolsevic s-a prabusit in praful propriei sale ideologii, granitele s-au modificat dramatic. De la granita Germaniei cu Belarus s-au pierdut 161o km, de la Hindu Kush, granitele s-au deplasat inspre nord cu 1600 de km spre Kazahstan.Rusia a fost impinsa inspre nordul Caucazului, unde are de infruntat determinarea cecenilor de a ramane independenti dogmantic, ideologic si teritorial. Astazi, administratia rusa se vede mult mai saraca decat predecesorii de la Kremlinul sovietic.

Dupa destructurarea URSS, puterile occidentale s-au impus la granitele Rusiei, reusind sa introduca Tarile Baltice si Ucraina in sfera de lor de influenta. Europa de Est a fost integrata in U.E si cooptata in N.A.T.O. Statele Unite au intarit relatiile cu Georgia si majoritatea statelor caucaziene. Dupa 11 septembrie 2001, rusii le-au permis americanilor sa invadeze Afghanistanul ceea ce a permis Washingtonului sa-si mareasca influenta in tarile Asiei Centrale. Revolutia portocalie din Ucraina a tras semnalul de alarma la Moscova. Incercarea occidentalilor de a coopta Minskul in structurile nord-atlantice i-a facut pe rusi sa creada ca se afla in zorii unui nou Razboi Rece. George Friedman scrie: "Daca occidentul ar fi reusit sa domine Ucraina, Rusia ar fi ramas fara aparare!" In fata unei asemenea realitati, administratia de la Moscova  a ajuns la concluzia ca doar o reimpunere a sferei ruse de influenta in regiunile fostei Uniuni Sovietice ii poate da Rusiei sansa de a se inscrie in Testamentul lui Petru cel Mare care visa renasterea Imperiului Roman de Rasarit! Previzionarile geo-strategilor spun ca pana in 2020, grija fundamentala a Rusiei va fi sa-si impuna puterea statala in Eurasia. Influenta rusa se face simtita acum pe patru directii: Asia Centrala, Caucaz, spre Tarile Baltice si Europa de Est.

Noul tar, indiferent daca este presedinte, sau premier, Vladimir Putin vede Rusia nu atat ca pe o super putere militara sau economica ci ca un furnizor principal de resurse naturale, cu precadere gaz! Cea mai importanta materie prima a rusilor este energia! In cei 20 de ani de la caderea U.R.S.S, Putin a reusit sa reintroduca sub controlul statului si al propriilor grupuri de interese intreaga industrie energetica. Preturile mari la export, au redinamizat economia interna. Pe lista urmatoarelor tinte strategice ale Moscovei, figureaza capitalizarea agriculturii, modernizarea prelucrarii lemnului, aurul, diamantele etc. Astazi, desi o tara inca saraca, Rusia intimideaza Europa fiind detinatoarea robinetului de la conducta cu gaz natural.

Framantari europene

Un observator detasat ar putea afirma ca preocuparea principala a europenilor, pana in 1945 a fost razboiul.Secole de-a randul, fie din considerente religioase, ideologice sau economice, locuitorii batranului continent au trait cu armele zornaind.Insa dupa finalizarea capitularii Germaniei naziste, europenii au suferit o uriasa transformare psihologica, traind peste o jumatate de secol in pace. Insa, sub pojghita subtire a Uniunii Europene, mocneste inca un ultranationalism pagubos, legat de rasa si cultura. Franta, Germania si Italia sunt astazi intr-o expansiune xenofoba si rasista.

Atacurile mediatice si politice impotriva emigrantilor si a minoritatilor rasiale din 2010 demonstreaza ca filoanele extremiste sunt in plina dinamica. Dupa ce am vazut, arbitrarul deciziilor marilor puteri cu privire la noile tari intrate in U.E, putem trage, fara sa ne pripim, concluzia ca in context geopolitic, Europa nu este inca o entitate transnationala care sa-si manifeste unitatea in diversitate. Spre deosebire de China, care este formata din 52 de semintii distincte, sau de S.U.A care este un amestec rasial, Europa a ramas un manunchi de state, inca nevindecat de orgolii si pasiuni anacronice. "Europa se comporta mai degraba precum America Latina, decat asemena unei mari puteri", scrie Friedman analizand politicile uniunii. Natiunile europene se concentraza sa interactioneze doar intre ele, nefiind capabile sa inteleaga interesul comun planetar.

Cea mai apropiata amenintare pentru U.E este, astazi Rusia care nu si-a vindecat nostalgia imperiului sovietic. Fostele tari care s-au aflat in zona de influenta a Moscovei, adica Europa de Est nu are nici un interes sa asiste pasiva la reinstaurarea puterii absolute a Kremlinului in regiune. Dupa doua razboaie catastrofale, motorul economiei europene, Germania a invatat sa nu-si mai manifeste interesul national in defavoarea celorlalte state, dar George Friedman si Huntinghton considera ca atitudinea Berlinului va fi imprevizibila in urmatorii 100 de ani. Astazi, se pare ca intre administratia germana si cea rusa exista premizele unei foarte stranse colaborari, iar analistii militari nu exclud posibilitatea aparitiei celui de-Al Patrulea Reich, coordonat bicefal de la Moscova si Berlin. Doamne Fereste!

Exista si un alt scenariu legat de rusi si nemti.Europa Atlantica este asigurata de Germania ca tampon intre interesele sale si ofensivele economice si militare ale Rusiei. In acest context, s-ar putea ca Berlinul sa-si intareasca relatiile cu Polonia si sa sustina economic si mai abitir, Tarile Baltice. Daca rusii nu vor abandona visul lui Petru cel Mare de a ridica a Treia Roma, germanii se vor afla in fata unui razboi diplomatic de uzura pentru obtinerea influentei in regiunea Carpatica, Polonia si bazinul baltic. Pe plan intern, Europa este destul de inghetata si de confuza, dar agresiunile Moscovei si terorismul fundamentalist-islamic poate trezi batranul continent catre o viata politica, economica si sociala unitara si coerenta!

Europa secolului XXI

Secolul trecut a lasat o mostenirea grea, batranului continent. Dupa doua razboaie devastatoare si dupa 50 de ani de razboi ideologic intre capitalism si comunism, Europa inca nu si-a regasit ritmul. Desi are un PIB de aproximativ 14 trilioane de dolari, cu un trilion peste cel al S.U.A, europenii inca nu si-au limpezit orgoliile legate de putere. Geo-strategii nu conceptualizeaza o entitate unitara numita Uniunea Europeana, ci se simt mai confortabil discutand despre...trei Europe.

1. Europa Atlantica (state cu acces direct la ocean si la marile nordice)
2. Europa Centrala (state continentale, cu precadere Germania si Italia)
3. Europa de Est (statele cuprinse intre regiunea Baltica si Marea Neagra)

In prima parte a secolului trecut, Europa Atlantica se constituia in centrul imperial al lumii. Continentalii s-au afirmat mai tarziu, iar esticii au fost victimile intereselor si egocentrismelor statelor dominante. Butoiul cu pulbere care a explodat in cele doua razboaie mondiale s-a numit Germania, cu ambitia ei de a reface Al Treilea Imperiu Roman. Eliminata din sistemul imperial al Europei Atlantice, Germania a incercat sa rastoarne piramida puterii continentale, insa ambitiile lui Hitler de a renaste cel de-Al Treilea Reich  s-au spulberat cand armatele sovietice si americane au ocupat Berlinul in 1945. Dupa procesul de la Nuremberg, Germania a devenit o tara ocupata de sovietici, americani, francezi si englezi.  

In anii '50, cand s-a infiinta NATO, s-au pus si bazele Comunitatii Economice Europene. Scopul initial era crearea unei economii continentale globale, pastrand suveranitatea fiecareia dintre natiunile componente, insa, pana acum Uniunea nu a atins acest obiectiv. S-a creat o moneda unica, dar ea nu este folosita pe intreg teritoriu geografic al Europei, inca nu s-au pus bazele unei constitutii politice unanim respectate, nu a creat un sistem unic de aparare si desi S.U.A nu face parte din Europa, principala sarcina de protectie ii revine ei, din cauza faptului ca restul tarilor membre NATO, nu se pot descurca singure in fata virtualelor amenintari ale Federatiei Ruse, China, si mai ales in fata fundamentalismului islamic.